20 Cristina Bazavan – Trăim într-o perioadă în care totul pare la vedere

Diferența între a vedea un film și o piesă de teatru ține de comunitate.

Cristina Bazavan

Eram în aeroport și așteptam avionul care să mă ducă la Iași. Aveam 2 ore și jumătate de așteptat.

După ce mi-am comandat o cafea și mi-am găsit locul lângă o priză, am deschis laptopul și am început să trec prin toată rutina de dimineață: citit mailuri, verificat statistici, răspuns la comentarii, scroll, open new, bookmark, delete etc.

Apoi mi-am ridicat ochii din monitor pentru o secundă și o văd pe Cristina Bazavan la 3 metri de mine, stând pe scaun, cu ochii în telefon.

Mă ridic de pe scaun, îmi închid laptopul și mă îndrept către ea. O salut frumos de bună ziua și după câteva vorbe mi-a venit ideea ca să facem o scurtă discuție pentru podcast.

Ne-am îndreptat spre un colț, am pornit voice recorder-ul de la telefon și am început să povestim.

Vă invit să dați play la primul episod din Podcastu’ lui Katai înregistrat într-un aeroport la ora 07:30 dimineața împreună cu Cristina Bazavan.

Cristina a lucrat mulți ani în radio, în presă, iar acum este jurnalist freelancer și face consultanță social media sau de brand personal.

Pe Cristina o găsiți pe bazavan.ro.

Note din Podcast și Subiecte discutate

  • Cum e Loredana Groza și cum e să lucrezi cu ea.
  • Când ne-am cunoscut prima dată.
  • Modul în care lucrează cu o companie independentă de teatru din București.
  • Cum ajută onlineul un business ca teatrul.
  • Care sunt începuturile în promovarea online.
  • Ce proiect de viitor are Cristina.
  • Ce lucrează Cristina la TIFF.

Resurse:

Persoane menționate:

Loredana Groza

 

Nu uita că te poți abona la podcast pe iTunes sau dacă ai Android, pe Stitcher.

 

Audio Transcript

R: Salutare, oameni buni, și bine ați venit la un nou episod al Podcastului lui Katai. Partea interesantă cu podcastul e că nu știu niciodată cu cine voi vorbi și unde voi ajunge. Despre asta cred eu că trebuie să fie un podcast în anul 2018. The funny thing e că am ajuns la aeroportul din București, fiind în drum spre Iași, am început să lucrez la laptop, mi-am ridica privirea și am văzut-o pe Cristina Bazavan. M-am tot gândit dacă să o deranjez sau nu, dacă să o salut sau nu. Până la urmă am decis să o salut, să vorbesc cu ea, dacă vrea să facem un interviu, avem o discuție, dacă nu, îi doresc o zi frumoasă. Și Cristina a acceptat. Bună dimineața, Cristina.

C: Bună dimineața. Să menționăm că e 7.30 ora la care noi înregistrăm.

R: Ce faci, Cristina? Ești în drum spre Cluj.

C: Da, să văd puțin tenis, să văd puțin teatru și să țin un mini curs la Teatrul Național din Cluj pe partea de social media.

R: Teatru și social media? Oamenii folosesc social media ca să comunice, să discute, să vadă ce se întâmplă nou. Dar teatrul cum folosește social media? Atrage oamenii, educă?

C: Creează comunități și informează despre spectacole, despre actori, într-un cerc în care e foarte țintit publicul, te joci cu niște comunități foarte exacte, pe care le poți controla foarte bine.

R: Facebook, Twitter, Instagram

C: Exact.

R: Care platformă e cea mai potrivită când vine vorba de teatru?

C: Acum, nu știu. Trebuie să mă uit pe demograficele celor de la Cluj. Bănuiesc, la prima vedere, mai ales vorbind de România, că ar trebui să fie Facebook pentru ceea ce înseamnă conținut, dacă vrei să povestești sau să integrezi partea video, și Instagram dacă ești interesat de publicul tânăr. Acum depinde ce spectacole de teatru vor avea de promovat, încă nu știu, nu mi-au făcut brief-ul. Vom vedea, voi petrece toată ziua de luni cu fetele care se ocupă de partea de social media și promovare de la Teatrul Național din Cluj. Depinde ce obiective au, depinde ce target. Și în funcție de asta folosim uneltele pe care le avem. Uneori, cred că poți să folosești inclusiv comunitatea de bloggeri, de vloggeri din Cluj, poți folosit mai mult decât ce vedem la prima vedere – Instagram, Twitter, Facebook.

R: Am intrat din prima în subiect.

C: Iartă-mă. Tu m-ai întrebat de ce merg la Cluj.

R: Acesta e un defect de-al nostru profesional. Dar mă și gândeam la un moment dat că poate nu ar trebui să prezint eu oamenii într-un stil jurnalistic, editorial la începutul discuțiilor, ei pot la fel de bine să dea un search pe Google și să afle singuri cu cine vorbesc, cine e Cristina Bazavan. Oricum dacă se uită pe bazavan.ro, află imediat. Dar să spunem în mare cine ești, dacă părinții mei te-ar asculta, pentru că zilele trecute i-am pus mamei câteva episoade din podcast și ea mi-a zis – ”Trebuie să cumpăr un alt telefon, ca să te pot asculta.” Și i-am zis că nu va ști cu cine vorbește, dar ea a răspuns – ”Nu contează, te ascult pe tine.” Cristina, câteva cuvinte despre cine ești și cu ce te ocupi, pentru cei foarte puțini care nu te cunosc.

C: Sunt destul de mulți, stai fără grijă, Foarte, foarte mulți. Am lucrat foarte mulți ani în radio. Am făcut parte din echipa care a creat brandul Europa FM și am lucrat pentru lansarea Europa FM la momentul în care era prima stație privată cu acoperire națională. Am lucrat la reformatarea Radio 21 și la lansarea Radio Guerilla. Asta ca să spun niște branduri cu care lumea e familiară la nivel național. Am fost redactor șef al revistei TaBu și din 2011 sunt jurnalist freelancer și fac consultanță social media sau de brand personal, nu doar pentru teatru, dar în general pentru artiști. Teatrul este o viziune în macro a ceea ce fac. Lucrez om la om pe tot terenul cu Loredana Groza, de exemplu.

R: Clientul tău cel mai mare, mai apropiat în momentul de față e Loredana Groza, așadar.

C: Pe ea o pot numi momentan.

R: Cum e Loredana?

C: Loredana este incredibilă. Pentru mine este un foarte mare exemplu de disciplină și de rigurozitate. Este un om care repetă, care face exerciții vocale, în condițiile în care ea cântă de 33 de ani. Dintre cei care ne ascultă pot exista unii care nu erau născuți când ea a început să cânte.

R: Hm… eu?

C: Iată. Eu nu. Pentru cineva care cântă de 33 ani, să continui să faci lecții de canto în fiecare săptămână și să lucrezi pe cântecele pe care le cânți de atât de mult timp înainte de fiecare spectacol mare, să-ți centrezi vocea, să faci tot felul de lucruri tehnice pe care eu nu le cunosc, asta spune foarte, foarte mult despre caracterul unui om. Este foarte disciplinată și cu o voință incredibilă. Pentru mine, ea e un exemplu.

R: Oarecum, se aseamănă foarte mult cu comunicarea și marketingul ce fac artiștii buni din ziua de astăzi. Pentru că omul de comunicare bun nu poate spune niciodată că a ajuns la un nivel și mai bun de atât nu poate fi. În acest domeniu e un lucru continuu, tot timpul lucrezi, tot timpul te adaptezi situației, contextului, la fel ca artistul. Tu ai trecut de la revistă și de la ce făceai pe partea de branding, pe blog. Tu ai fost prima care m-a menționat într-un articol, nu voi uita niciodată. Ai fost la TIFF, cei de la TVdece au organizat un eveniment și am fost câțiva bloggeri care ne-am înscris să mergem să vorbim în față. Nu mai știu despre ce am povestit atunci, dar tu ai scris despre mine că sunt ”un băiat cu bun simț” (#selfpromotion). Pentru mine, lucrul acela a fost wow. Cristina Bazavan m-a ținut minte, a scris despre mine, a fost un lucru fain care m-a împins în față.

C: Mă bucur să aud asta. Sincer, nu-mi aduc aminte, dar am zis-o și am scris-o cu sinceritate, nu m-a obligat nimeni, cred că ne-am întâlnit 30 de secunde – 1 minut la locul faptei. Să nu înțeleagă cei care ne ascultă că nu știu cine ești, ne-am întâlnit aici în aeroport.

R: Ar fi fost ușor ciudat.

C: Știu cine ești, ți-am urmărit activitatea de-a lungul timpului, și remarca de atunci sunt sigură că a fost onestă. Și acum, ca să dăm din casă celor care ne ascultă, să știți că m-a abordat super-super politicos în această dimineață, cu grijă, m-a întrebat ce mai fac eu. Până am ajuns la podcast am vorbit de multe lucruri care ne preocupau pe fiecare dintre noi.

R: Mulțumesc frumos, partea asta o tai și o trimit mamei mele. Cred că oamenii de online, de comunicare, pentru că folosesc online-ul, se creează un fel de legătură indirectă între ei și mult mai ușor poți aborda persoana și mult mai ușor poți vorbi cu ea. Mă întorc puțin la teatru și social media. Vorbind despre instituțiile acestea culturale, crezi că e obligatoriu astăzi ca ele să folosească online-ul pentru comunicare și promovare sau pot opta pentru ceva diferit, o revistă pe care să vii și să o iei din fața teatrului?

C: În București lucrez cu o altă companie de teatru – WonderTheatre, specializată doar în comedii foarte mari de afară, teatru pentru familie, adică să mergi duminica după amiaza în diferite locații – cinematograf sau într-o sală clasică de teatru. Pentru genul acela de spectacol, ca tu să-ți aduci familia, online-ul este cel mai bun lucru. Acum, depinde ce obiective ai. Uneori, când spectacolul este atât de bun, este suficient să aduci două săli, să umpli tu cu tehnicile tale două săli, pentru că oamenii vor face publicitate din gură-n gură și vor aduce alți oameni.

R: Aici contează foarte mult produsul.

C: Absolut.

R: De fapt, produsul își face marketing-ul lui. Marketing-ul e doar un hook, un cârlig. L-ai atras pe om, dar mai departe e treaba produsului.

C: Produsul îți dă direcția, targetul căruia trebuie să te adresezi, uneltele pe care ar trebui să le folosești. Nu ți le dă el fizic, dar te îndrumă către niște unelte pe care le poți utiliza. Cum ziceam, online-ul e cea mai bună cale să ții omul aproape de o companie de teatru, să creezi o comunitate. Diferența dintre a vedea un film și o piesă de teatru ține de comunitate. Tu vezi un film acasă la tine….

R: Deja sunt prea puțini care merg la cinema. Avem Netflix.

C: Filmul îl vezi acasă în confortul tău. Dar ca să poți vedea un actor pe viu, trebuie să mergi într-o comunitate. Încă se păstrează și sper să se păstreze un anumit ritual de a merge la teatru, în sensul că te îmbraci mai frumos când mergi la teatru. Nu te obligă nimeni să faci asta, nu e niciun portar care îți spune că nu intri pentru că ești îmbrăcat neadecvat. Dar sala este într-un fel, scaunele sunt într-un fel, oamenii care merg, pe care nu-i cunoști, sunt altfel. Tu, în interior, automat te așezi altfel când mergi la un spectacol de teatru. Dialoghezi cu oamenii care îți sunt vecini, fie că spui doar – ”Îmi cer scuze, dați-mi și mie voie să intru” pentru că trebuie să treci pe lângă ei. Vorbim de un alt comportament de consumator. Acum, vorbim foarte tehnic pentru 7.30 dimineața…

R: Se poate să ai un limbaj mai tehnic la ora asta.

C: În plus, vorbim de un public mai educat, referindu-mă aici nu la cât a citit și la ce școală a făcut, ci la a avea disciplina de a sta o oră jumătate sau o oră și puțin, chiar două, într-un scaun, să asculte o poveste și să îl respecte pe omul care se află viu, nu într-o filmare, în fața lui. Ajută foarte mult online-ul și pe vânzări, deși eu nu fac asta. În epoca newsletterelor, dacă ai o comunitate foarte deștept construită, dacă tu creezi pentru ea o mulțime de concursuri, dacă îi dai informații despre actori, despre spectacol, din partea de culise, îi ții foarte aproape pe oameni, îi educi cumva. Din nou, vorbim în sensul în care le adaugi niște informații în plus, iar în termen de business, când le trimiți un newsletter și le spui că ai spectacol nou, făcut de compania aceasta a noastră, care până acum ți-a dat lucrurile acestea și acestea, ei vor fi interesați. E ca atunci când eu știu ce faci tu și dacă tu îmi spui – ”Citește, Bazavan, cartea aceasta”, o voi citi pentru că ne cunoaștem, avem o relație, am un background despre tine, știu niște lucruri, am niște referințe, și dacă îmi recomanzi ceva, am mai mare credibilitate. Același lucru se întâmplă și cu comunitățile de teatru, deși cred că e același lucru și pentru un artist din zona pop.

R: Hai să fim și mai tehnici de atât, pornind de la ipoteza următoare: avem un om de comunicare la un institut cultural, să zicem că e vorba de teatru. Într-un oraș mic, mai mic decât Oradea.

C: E cel mai frumos acolo.

R: E foarte frumos.

C: Nu, nu. Mă refer că e cel mai frumos să faci pentru comunitățile foarte mici.

R: Care sunt primii pași pe care omul nostru ar trebui să-i facă ca să poată să atragă oamenii prin social media la teatru?

C: În primul rând, trebuie să se uite puțin la spectatorii pe care îi are în acest moment. După care, să se uite în jur care sunt potențialii spectatori și la repertoriul instituției pe care o promovează. După ce am făcut un mix între aceste trei categorii de public – cel pe care-l avem, cel pe care dorim să-l atragem și cel care ar putea fi interesat de produsul nostru, undeva ele se intersectează și acolo este un core cu care noi putem lucra. Și începem să lucrăm cu acel core printr-o mulțime de tehnici, de la un mic flyer, de la a merge să vorbești cu oamenii, mai ales că într-o comunitate atât de mică, poți face asta. Mie mi-ar plăcea să lucrez într-o astfel de comunitate, doar că trebuie să stai o lună-două acolo, să-i cunoști pe oameni, pentru că este foarte frumos să mergi să-i saluți. De exemplu, pentru WonderTheatre, mie îmi place foarte mult ca la unele reprezentații să merg și să înmânez invitațiile personal, să fiu un fel de gazdă, să le urez ”O seară frumoasă”, ”Să vă simțiți bine”. Pe unii deja îi recunosc. Îmi place foarte mult, e un feedback foarte bun și foarte important și afli ce nevoie are spectatorul. Într-o comunitate mică e mult mai ușor să faci asta, în București este haos. Așa trebuie început. Pe genul foarte familiar, hai să mă împrietenesc, să-ți știu nevoile. Într-o comunitate atât de mică, dacă știi care sunt spectatorii care vin, care e locul lor preferat, tu trebuie să poți le poți face upgrade din când în când la bilet. ”- Unde aveți bilet, doamnă?”, ”- Acolo”, ”- Ok, haideți că avem locul dumneavoastră preferat.” Înțelegi?

R: Chestiunile acestea micuțe fac diferența până la urmă. Ha, e foarte interesant. Mulți cred că dacă nu au buget și sunt într-un teatru sau orășel mic, merg direct pe online, pe Facebook, Instagram, și apoi pe toate canalele. Când colo, de fapt răspunsul e la audiență. Trebuie să mergi să vorbești cu audiența ta. Și dacă îi cunoști, de acolo poți intra în diverse discuții și să afli care sunt platformele pe care le folosesc ei sau copii lor cel mai mult. Poate vor spune că copilul lor folosește Vine și toată lumea se uită la el.

C: Absolut. Dacă ai norocul să descoperi un copil sau un adolescent care are o comunitate mare online din zona respectivă, și este și o persoană care știe să producă conținut, tu trebuie atunci să-i oferi conținut lui, exclusiv. ”Vrei să stai o zi la noi la teatru în culise? Fă ce vrei tu.”

R: Foarte tare. Cristina, acum, care este proiectul care te preocupă cel mai mult, îl iubești cel mai mult, te gândești dimineața la el, te culci seara cu el în gând?

C: N-am. Am, am. În această dimineață, proiectul la care mă gândesc cel mai mult este meciul de tenis de la ora 12.00, pentru că trebuie să spun că merg și la tenis, nu doar la teatru. Am unit două lucruri ca să mă bucur. Dincolo de asta, pentru că tot discutăm despre teatru, urmează să lansez un site legat de teatru…

R: Site-ul tău?

C: Da, 100% al meu, un site care să informeze spectatorul. Toate site-urile pe care le avem în acest moment legate de teatru în România sunt concepute din perspectiva producătorului sau a teatrului.

R: De genul că îți oferă informația și gata.

C: Nu voi spune mai mult, decât că e din perspectiva spectatorului tot timpul. Din perspectiva nevoilor spectatorilor. Mai am un pic de lucru, să spunem că mi-am făcut brandul, niște valori pe care trebuie să le urmez, știu deja o parte din nevoile importante ale spectatorului pe care le voi acoperi, dar mai am puțin de lucrat la layout.

R: Până în septembrie e gata?

C: Mai repede, în două luni.

R: Îi vom anunța pe oameni când lansezi. Ai fost la TIFF. Cred că de fiecare dată vii la TIFF în ultimii zeci de ani.

C: Am lipsit doar de 3 ori din toate edițiile.

R: La TIFF faci cursuri de branding personal pentru artiști.

C: Pentru actori, parte din proiectul ”10 pentru film”.

R: Cât de important e brandingul personal pentru un actor astăzi?

C: Este foarte, foarte important, dar să explicăm puțin ce fac eu la TIFF. Fac un curs scurt, nu este lung de o săptămână, în care să-i învăț și noțiuni foarte importante de marketing. Cel mai adesea fac curat în ceea ce au ei la prima vedere. Știu de la început care sunt actorii cu care voi lucra, pentru că mă anunță din momentul în care ei sunt deja selectați, și încerc să mă uit la ce au ei în social media și lucrurile pe care ei le fac greșit. Și voi da doar un exemplu, ca să înțelegeți despre ce lucruri făcute greșit aș putea vorbi, fără să dau un nume sau să spun ceva. Voi da un exemplu ca spirit și ca idee.

Și actorii sunt oameni ca noi. Și ei au învățat și sunt pregătiți pentru altceva decât Social Media. Unii au abilitate sau înțeleg tehnica și alții nu, dar unul dintre cele mai importante și mai valoroase lucuri pe lângă talentul lor, este numele lor, cum îi chemă. Când e numele lor mai mare pe afiș, înseamnă că sunt mai buni și mai talentați. Și mi s-a întâmplat în viața asta să întâlnesc în viața asta actori care au adresa de mail păsărica@gmail.com. E doar un exemplu poetic, nu există adresa, nu o căutați, e doar o glumă ca să înțelegeți că e total aiurea, în opoziție cu numele pe care trebuie să-l promoveze ei. Eu fac puțină curățenie în ceea ce reprezintă numele lor la cursul acesta, îi învăț să-și ordoneze și să-și crească o comunitate. Prima lor reacție e – nu vreau și nu pot să mă laud. Dar nu e vorba despre asta, pentru că arăți ce faci, nu te lauzi. Este o tehnică americană – show, do not tell, adică nu îți spun că sunt deștept, ci îți arăt că sunt, prin faptele mele. Sau că sunt talentat sau habar n-am. Îi învăț să facă o diferență foarte mare între ceea ce înseamnă viață privată și publică, sau cât pui din viața privată ca să păstrezi un mister în ceea ce înseamnă actorie. Dacă eu aș fi actor, tu trebuie să mă vezi tot timpul din perspectiva lucrurilor care sunt pe scenă, chiar dacă trăim într-o perioadă în care totul pare la vedere. E o limită între teasingul pe care îl fac și misterul pe care îl pun acolo, ca rolurile mele să stea în picioare mult. Cred că o să-mi plece avionul

R: Oh. Ah. Da. Cristina, mulțumesc mult pentru timpul tău și că ai avut răbdare să povestim.

C: Cu mare drag. Cred că e primul tău podcast pe care îl faci în aeroport.

R: Da, îți mulțumesc frumos.

C: Sper că a fost util și putem fi de folos.

R: Oameni buni, pe Cristina o găsiți pe bazavan.ro, iar acolo sunt și toate contactele ei. Dacă aveți întrebări legate de ce am povestit aici, îi puteți scrie ei sau mie și îi trimit eu.

C: O zi bună, la revedere.

 

About the Author
Visual Marketer si Content Strategist la Bannersnack. Fondator Instagramology și host al proiectului audio Podcastu' lui Katai.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.