08 Matei Psatta: Românul s-a născut comentator, dar și marketer

Cea mai sigură cale către mediocritate este opinia populară

Matei Psatta

 

Matei Psatta este Head of Marketing la Vola.ro și se autointitulează fiul lui taică său. Iar dacă nu știți cine este tatăl lui Matei, atunci vă recomand să aruncați un ochi peste acest interviu.

Lucrează de aproximativ 7 ani în comunicare și marketing online. A început într-o agenție de PR din București, apoi a trecut la o agenție de digital și acum se ocupă de marketing la Vola.

Am ținut neapărat să-l am pe Matei invitat în podcast pentru că este genul de om pe care trebuie să-l asculți dacă lucrezi în marketing sau comunicare. De ce zic asta? Pentru că țin minte o discuție pe care am avut-o amândoi la BIZ Snow CAMP când stăteam afară, discutam despre trendurile în online și social media, despre ce ar trebui să facem noi ca și marketeri și cam care sunt frustrările noastre. Imaginați-vă această discuție purtată la 2 noaptea, afară, iarna, în timp ce alții se încălzeau înăuntru la party. Bine, poate am părut niște geeks în momentul acela, but who cares?

În acest episod am discutat despre:

  • Cum face Vola marketing și despre industria turismului online
  • Marketing în România și despre purificarea involuntară a industriei
  • Ce business ar porni Matei
  • Ce tip de branduri îl dezamăgesc în ultima vreme
  • Care-i compania pentru care are un fetiș
  • Ce le recomandă studenților de la comunicare
  • Și multe altele

Nu uita că te poți abona la podcast și pe iTunes.

Audio Transcript

R: Salut și bine ai venit la un nou episod al Podcast-ului lu’ Katai! Astăzi îl voi avea alături de mine pe Matei Psatta, unul dintre oamenii din Social Media, din online, pe care mi-am dorit foarte mult să îl am pe podcast. Matei a început să lucreze într-o agenție de PR, apoi a continuat într-o agenție de online, advertising, Social Media, iar astăzi ocupă poziția de director de marketing la Vola.ro. Vei afla în acest podcast cum se face strategia de marketing la Vola, de ce email marketing-ul este important, și cum vede el industria de marketing din România. Și nu doar atât! Vom povesti despre Electric Castle, despre activările brand-urilor și despre lucruri interesante pe care ar fi păcat să nu le ascultați. Am încheiat cu introducerea! Tot ce aveți de făcut este să lăsați podcast-ul să curgă.

R: De fiecare dată când îl văd pe Matei Psatta în Social Media, în special pe Facebook, în următoarele două, trei postări pe care le face pe această rețea, apare și tatăl lui. E destul de interesant să îl am astăzi pe Matei ca invitat, unul dintre cei mai tineri oameni din Social Media. În ciuda vârstei, cred că are mai multă experiență față de cei „bătrâni” din acest domeniu și față de cei care înțeleg cât de cât cum stă treaba cu rețelele de socializare, cu marketing-ul sau cu digital marketing-ul. Așa că, doamnelor, domnișoarelor, domnilor și domnișorilor, studenților și pensionarilor, astăzi, după ce a terminat cu Electric Castle și a mâncat o varză a la Cluj, Matei Psatta a ocupat locul de invitat la Podcast. Matei, spune-ne ce faci, cine ești și cu ce te ocupi.

M: Mă gândeam dacă să îl chem și pe tata în Cluj, să apară și el peste câteva episoade în podcast-ul tău. Povestea mea e simplă. Sunt fiul lui taică-miu și lucrez de aproximativ 7 ani în domeniul acesta de comunicare, marketing online, social media, digital media, îi poți spune cum dorești pentru că și-a tot schimbat denumirea în ultimii ani. Am început la o agenție de PR în București și am continuat într-una de digital, apoi în una integrată numită Leo Burnett, unde s-a făcut o fuziune cât timp am fost acolo. Acum lucrez pe marketing la Vola.

R: Ai început la GMP…?

M: Da, la GMP PR.

R: GMP PR, a urmat Leo Burnett, iar acum Vola. Ai spus, la un moment dat, că marketing-ul și-a schimbat numele, iar nouă, oamenilor de marketing, ne place să găsim noi termeni: content marketing, brand journalism, social media marketing și multe altele. Dacă ar fi să îți dai un nume, care ar fi acela?

M: O titulatură? Una de care nu am putut să scap a fost aceea de ”social media guy”, prima pe care am avut-o și care m-a consacrat la GMP PR. Îmi place să cred că denumirea mea ar fi legată de zona de marketing online. La Vola, este head of marketing. Simplu! Cred că, pe măsură ce am îmbătrânit, a început să îmi placă mai mult simplitatea versus ”social media ninja”, sau altele în acest gen.

R: Ai îmbătrânit? Nici măcar nu ai 30 de ani.

M: Sufletește am mult mai mult. Am trecut prin multe.

R: Asta dacă iei în calcul și nopțile nedormite.

M: Exact!

R: Ca marketing la Vola, te ocupi și de partea de flyere?

M: Fac și flyere! Mult mai rar, din fericire. E un business preponderent digital și chiar dacă nu am titulatura de head of online marketing, ci de head of marketing, ne rezumăm în proporție de 95% la comunicarea online.

R: Cum ai ajuns la Vola?

M: Am ajuns la Vola prin simplul fapt că am avut o chimie foarte bună cu CEO-ul. La un moment dat, m-a întrebat cineva dacă nu știu niște oameni pentru poziția de head of marketing la Vola, am făcut niște recomandări, dar nu s-au sincronizat la momentul respectiv. După o perioadă de patru, cinci luni, m-au sunat pe mine și mi-au spus să merg eu să mă întâlnesc cu Daniel – CEO, dacă tot le-am dat acele propuneri înainte. Mi-am zis – „De ce nu?” Ne-am întâlnit și am avut chimie foarte bună, am fost pe aceeași lungime de undă. Astfel, m-am decis să dau o șansă acestei oportunități. De 7 luni merge foarte bine, sper că e și Daniel de acord.

R: Poți să-i dai podcast-ul să îl asculte, dacă vrei să fii sigur. Nu a fost ciudat să treci de la o agenție la un client?

M: A fost foarte ciudat, dar din fericire pentru mine, Vola nu e clientul tipic. Noi facem totul in house. În afară de puținul PR pe care îl facem, avem echipă de media și de creație in house, avem tot ce înseamnă marketing automation in house. Nu lucrăm cu agenții din simplul motiv că industria de turism e foarte dinamică și se schimbă peste noapte. Ceea ce credeam eu că înseamnă dinamism când lucram în agenție de adverstising, e de 10 ori mai rău sau mai amplu în Vola. În opinia mea, nu își permite nicio agenție din piață să țină pasul cu lucrurile care se întâmplă în Vola.

Ei se află la mijloc. Nu mai e start-up, căci se află de 10 ani pe piață și are afaceri de zeci de milioane, dar încă nu e nici corporație. Nu a ajuns la acest nivel. E un business stabil, exact ceea ce îmi doream. Nici eu nu mă simțeam pregătit să ajung în corporație și să trec prin proceduri anevoioase, distrugătoare de suflet, dar nici într-un start-up nu îmi doream să lucrez, fiindcă aveam nevoie de resurse pentru a-mi fi mai ușor să fac lucruri mari. Poți face lucruri mari și într-un start-up, dar e mult mai dificil din pricina lipsei de resurse. Vola a picat la fix! Aveam de ales între această agenție și câteva corporații. Nici nu am clipit. Nu sunt pregătit să ajung în corporație, poate peste câțiva ani situația se va schimba. Cred, însă, că viața într-o corporație te limitează și vei ajunge să te plafonezi, la un moment dat. Eu nu vreau să ies la pensie, deocamdată.

R: Pe mine corporația m-a ajutat foarte mult să îmi ordonez lucrurile, libertatea, viața. Când am venit la Cluj, doi ani și jumătate am lucrat într-o corporație. Trebuia să fii la muncă la 8:40 și până la 17:20 aveai planificări, rapoarte, tot tacâmul. M-a ajutat foarte mult. Cred că de multe ori, în special pentru oamenii de marketing și online, poate chiar pentru tinerii studenți, este recomandat să lucrezi într-o corporație un an sau jumătate de an. Apoi vor realiza unde e libertatea lor și care e limita, până unde pot să fie responsabili pentru ei. La voi cum arată o zi normală?

M: Nu începe la 8:40. Începe între 7 și 9, depinde la ce oră mă culc.

R: Prima dată verifici telefonul, atunci când te trezești?

M: Da, așa încep. Mă întorc pe cealaltă parte cu telefonul în mână și verific ce mail-uri au intrat. Nu am ritualul celebru al oricărui multimiliardar, care spune să nu citești mail-urile până la ora 10 și să ieși la alergat mai întâi. Eu sunt total opusul, poate de aceea nu sunt miliardar.

R: Pentru noi a devenit ceva normal. Asta fac și eu când mă trezesc. Verific mail-urile și notificările. Pentru multimiliardari se uită secretarele.

M: Acum își permit, dar până să ajungă la un nivel așa mare se uitau și ei. Eu, când mă trezesc, verific mail-urile și notificările de pe Slack. Dacă e ceva urgent, răspund pe loc, dacă nu, continui ziua. Ajung la birou, iar de aici îmi e foarte greu să definesc cum arată o zi, fiindcă totul e foarte dinamic. Sunt câteva elemente statice, restul diferă de la zi la zi. Newsletter-ul e foarte important și îl facem zilnic. Pe lângă email-urile tranzacționale, adică cele care țin de automation, avem newsletter-ul zilnic cu oferte și acela trebuie făcut manual, pentru că sunt prea mulți factori și nu poți să folosești un tool. Acesta poate să fie trimis o dată sau de două ori pe zi, în funcție de produsele pe care le avem de oferit.

Funcționează neașteptat de bine, am fost surprinși. Avem și o bază mare, de 600.000 de oameni, dar aceasta nu scade. Încercăm să diversificăm pentru a fi de interes. Spre exemplu, avem trei produse: bilete de avion, city break și local escapes, care este pe turism intern. Rar vom da în aceeași zi și bilete de avion și city break-uri. De obicei, dăm bilete de avion și/sau local escapes. Oamenii apreciază ceea ce le trimitem, sau în cel mai rău caz, nu deschid acel newsletter. Nu consideră că aceste mesaje ar fi spam, sau promovare agresivă. Primim mereu feedback pozitiv. Dacă au fost două oferte bune în aceeași zi, oamenii le apreciază și cer altele asemănătoare.

R: Dați două mail-uri pe zi, să înțeleg?

M: Uneori, nu chiar în fiecare zi.

R: Cât timp vă ia să faceți un newsletter?

M: Depinde foarte mult. Principala problemă în turism e că prețul se schimbă mereu, în timp real. Dacă noi găsim o ofertă la Roma, 99€, până reușim să o punem într-un template, ceea ce ne ia 20 de minute, s-a și modificat prețul la 160€. Nu mai putem să punem pe site și trebuie să găsim altceva. Ni se întâmplă des, iar asta e o mare problemă. De când am apăsat pe send și până ne-a intrat nouă în Inbox, s-a schimbat prețul. Nu e vina noastră. Știu teoria conspirației, în momentul în care cumperi sistemul vede și îți mai pune 10€. Mi-aș dori să fie așa, ar însemna că suntem super-profitabili, dar nu avem un sistem parșiv. Pur și simplu prețurile se schimbă, căci sunt foarte afectate de cerere.

Vă dau un inside: singurul lucru care afectează prețul, este numărul de oameni care caută în același timp biletul acela. Dacă tu și trei prieteni căutați simultan bilete de avion, s-ar putea ca prețul să crească. Pe lângă newsletter, avem campanii de reduceri, de city break-uri, de bilete de avion sau de local escapes, cum ziceam. De obicei, lucrăm la campania respectivă. Facem zilnic o recapitulare a rezultatelor din ziua precedentă, tragem niște concluzii și continuăm ziua în funcție de campania pe care o avem activă. În ultimele 4 luni, campania cea mai mare a fost cea aniversară și a reprezentat o perioadă diferită. Ne uitam mereu la campanie, să vedem dacă merge bine.

R: Cum a fost?

M: A fost foarte bine. Mi-ar plăcea să pot să-ți dau toate datele, dar trebuie să le mai clarific pe unele. Per total, a funcționat foarte bine atât la nivel perceptual, de brand, cât și la nivel de vânzări, căci astea contează cel mai mult.

R: Cum ați măsurat imaginea de brand? Știu că noi toți, marketerii, discutăm despre campanii de brand awareness, dar când mergi la CEO și îi spui că vrei să faci așa ceva și îți trebuie 50.000$, el te va întreba cum vei măsura rezultatele. Majoritatea nu înțeleg că face parte dintr-o strategie întreagă. Degeaba faci congrese sau newsletter, dacă omul nu știe cine ești. Voi cum ați măsurat?

M: Prin studiu de percepție. Nu am reușit să îl facem dinainte, pentru că am început destul de repede campania, dar știam deja datele și am făcut un studiu de percepție post-campanie. Prima întrebare a fost una standard, care îți împarte oamenii în cei ce au văzut campania și în cei ce nu au văzut-o. Dacă omul îți răspunde cu ”nu”, înseamnă că acea campanie nu a fost memorabilă și trebuie să ridice un semnal de alarmă. Pe cei care ți-au răspund cu ”da”, îi mai întrebi ce le-a plăcut sau ce mesaje au reținut. Depinde ce vrei să obții.

Când lucram în advertising, unul dintre clienții de bere avea o întrebare foarte importantă în studiul de percepție și anume – ”Cât de mult asociază o persoană brand-ul cu o bere pe care ar bea-o cu prietenii?” Aici aveai indicatori, iar scorul era 1,7. Dacă, după campania X, scorul creștea, înseamnă că acea campanie a avut succes. Ei știau sigur că această asociere cu o bere pe care aș bea-o cu prietenii, contribuie în mod direct la vânzări. Aici e echilibrul. Cel mai onest mod de a măsura acest lucru, pe lângă reach și engagement, este studiul de percepție. Din acest motiv încă sunt în picioare agențiile de research și câștigă mai bine ca niciodată. Trebuie să ai grijă cum pui întrebările. Pe de o parte, oamenii tind să se mintă singuri, darămite pe tine. Dacă pui întrebarea în mod potrivit și ai parteneri buni care să te ajute la interpretarea rezultatelor, poți afla lucruri foarte interesante de acolo.

R: Am văzut că tu ai avut Psatta.ro.

M: Încă îl am, dacă îți vine să crezi.

R: Ce faci cu el?

M: Absolut nimic.

R: De ce?

M: Pentru că nu am văzut un beneficiu atât de mare în el. Am încetat să încerc să îmi construiesc brand-ul personal și am lăsat lucrurile să meargă de la sine. Nu l-am luat ca pe un proiect propriu. Simțeam că nu am timp să scriu și că puteam să mă concentrez pe alte lucruri care mi se păreau mai benefice pe plan personal în timpul acela. L-am lăsat în paragină și l-am păstrat în ideea că vreodată poate mă voi răzgândi.

R: La 80 de ani…

M: La 80 de ani, când o să am răbdarea necesară să scriu. Mai am și problema asta, mă plictisesc foarte repede.

R: Știu. Am citit într-un interviu. Pe Live.ro oare?

M: S-ar putea.

R: Da, acolo ai spus că ai plecat la client pentru că millennials se plictisesc repede. Nu cred că te consideri millennial.

M: Nu mă consider. Știi cum e, adevărul se spune în glumă. Jumătate a fost glumă, partea cu millennials, jumătate a fost adevăr, partea în care am zis că mă plictisesc rapid. Acesta e motivul pentru care, dacă nu reinventam Psatta.ro odată la câteva luni, se întâmpla ce deja s-a întâmplat, ajungea în paragină.

R: Ai pornit cu el bine. Chiar ai scris un articol sau două.

M: Am scris mai multe. Aveam, la un moment dat, un pseudosucces. Prin 2011, 2012, aveam 2000, 3000 de oameni care intrau zilnic. Nu înțeleg de ce. Campanii pe bani nu au venit niciodată, dar am primit pișcoturi.

R: Ați trimis pișcoturi, la Vola?

M: De când sunt eu, nu. Aș vrea să spun că nu o să trimitem vreodată, dar pentru că știu că funcționează, probabil vom trimite și noi, la un moment dat.

R: Atunci de ce există plângeri? Agențiile se plâng că trimit pișcoturi, cei care creează conținut se plâng că primesc pișcoturi. Dacă funcționează, de ce nu?

M: E ca drama dintr-o telenovelă. Uneori trebuie să îți creezi probleme dacă nu ai.

R: Exact!

M: Nu e o problemă subiectul pișcotului. Sunt lucruri mult mai nasoale, cum ar fi cât de corectă e măsura digitală, dacă raportează Google bine, monopolul Google.

R: Deja vorbim subiecte extraterestre pentru piața din România.

M: Asta zic! Comparativ cu subiectul – dacă e bine sau nu să îi trimit lui X o pereche de bocanci – ca să scrie despre ei.

R: Râdeam ieri cu doi prieteni despre acest lucru. Cuplul a mers pe  undeva prin Filipine, iar ea și-a făcut poze la sandale. Toată lumea a întrebat-o de unde le-a cumpărat. Ideea e că ea a reușit să ofere un review onest, abia după ce a purtat perechea de câțiva ani. Nu poți să primești o pereche de bocanci și să faci o recenzie pe loc. Agențiile cer ca un review să fie făcut odată ce ai primit produsul. Cum se poate asta?

M: Niciodată nu o să poți face un review just la ceea ce ai primit gratis. Îți dau un Iphone 8 atunci când apare și tu să îmi spui ce părere ai. Vei spune că e nemaipomenit. În schimb, îmi dai 1000€, iar eu îți ofer un Iphone 8 și îmi spui, peste câteva luni, cum ți se pare. Atunci vei fi mult mai presat de performanța telefonului, fiindcă ai scos bani din buzunar. Nu o să accepți unele lucruri, fiindcă ai percepția că ai dat 1000€ pe un telefon și te aștepți să nu aibă vreo problemă.

R: Și dacă nu e o problemă, tot se găsește. Apropo de bloggeri, lucrați cu ei?

M: Lucrăm cu bloggeri de travel, cu Răzvan Pascu, spre exemplu, și cu agenția lui, Travel Communication. Recent, am făcut ceva ce a nemulțumit mulți bloggeri: am închis sistemul de afiliere. Probabil nu suntem pe radarul lor de fericire.

R: Cred că pe zona de branding și selling cu Răzvan Pascu, merg lucrurile, dar nu neapărat pe afiliere.

M: Cu Răzvan Pascu merge bine la nivel de imagine și afiliere. E unul dintre profesioniști și are un renume în industria de travel. E bine să ai un echilibru. Poate ai bloggeri care te ajută pe partea non-comercială, de imagine sau brand, și ai bloggeri care te ajută pe partea de sales. Noi avem și-și. S-a dovedit că partea de sales, chiar dacă genera vânzări, nu era foarte profitabilă.

R: Vloggeri?

M: În opinia mea, nu cred că au un public suficient de matur încât să fie relevanți pentru agențiile de turism. Eu pun în balanță și volumele, căci în orice astfel de agenție ai nevoie de ele pentru a-ți crește afacerea. Cei care au volume mari în industria vlogging-ului sunt generația Z, copii care au între 16 și 23 de ani. Ei nu au încă bugetul și focusul pe zona de călătorit, motiv pentru care nu cred că putem obține volume foarte mari pe partea de sales. Să nu mai vorbim de faptul că ei sunt digital savvy și cred că preferă să își facă singuri combinațiile decât să aplice la o agenție de turism. Asta e diferența între o agenție de turism, indiferent dacă e online sau nu, și posibilitatea de a-ți face o călătorie pe cont propriu. Este o balanță între buget și timp. La un moment dat, cineva va spune că preferă să dea banii la o agenție care să se ocupe să nu fie probleme, sau vor fi alții care își doresc să dea mai puțini bani și să își asume riscul că s-ar putea să apară unele probleme. Pe ei, fiind tineri, e greu să îi convingi să dea câțiva euro în plus când ar putea să dea câțiva euro în minus.

R: Te-ai referit acum indirect și la Airbnb. Foarte mulți tineri folosesc această aplicație în ziua de azi. Mi se pare un lucru foarte fain. La fel și couchsurfing. Cine e target-ul vostru, de fapt?

M: E un mix. Avem foarte mulți oameni care călătoresc și nu putem avea un target anume. În primul rând, sunt familiile. Mai e un public despre care lumea nu prea vorbește în zona agențiilor de turism, dar ei sunt în număr foarte mare și anume, căpșunarii, dar nu în sensul peiorativ al cuvântului. Pe locul trei ar fi oamenii care călătoresc în interes de serviciu, care trebuie să plece cu diferite treburi în alte țări. Un alt public interesant este format din cei ce merg să își viziteze rudele din străinătate. În rest, îi avem pe cei din categoria holiday people, cuplurile, mai ales. Sunt foarte puțini oameni care călătoresc singuri. Expresia de nomad digital, sau de nomad care își ia ghiozdanul în spate și vede lumea, nu e atât de populară.

R: În România sau internațional?

M: În România. Cel mai popular segment sunt familiile, urmate de cupluri, urmate la mare distanță de oamenii care merg pe cont propriu.

R: S-a schimbat puțin industria turismului.

M: Am crezut că zici de fotbal.

R: Nu am cum să vorbesc despre fotbal, în schimb, îmi place baschetul.

M: Mai bine nu începem acest subiect.

R: Nu îți place niciun sport?

M: Deși fac sport, nu îmi place să urmăresc prea mult acest domeniu.

R: Ce sport faci?

M: Fac de aproape doi ani kickboxing. Trebuie să am și prima competiție în curând.

R: Și nu ai pus nimic pe Facebook?

M: Nu. Nu am postat absolut nimic despre acest fapt, poate doar într-un comentariu, dar subtil. Dacă o să pun vreodată, va fi atunci când voi câștiga primul meci. Trebuia să îl am acum două luni, dar s-a anulat cu două zile înainte. A  fost decepția anului pentru mine, fiindcă eram foarte pregătit.

R: Faci kickboxing de aproape doi ani. Urmează să te plictisești?

M: Probabil că da. Am început să merg mai rar din cauza muncii. Sunt genul care pornește foarte tare, dar are nevoie de o motivație pe parcurs. A fost meciul, dar s-a anulat. Acum trebuie să îmi găsesc o nouă motivație.

R: Să vorbim puțin despre marketing-ul din România. Cum îl vezi acum?

M: Îmi place să cred că are loc o mică maturizare. Văd că dispar persoanele acestea care nu au făcut niciodată marketing, dar se cred experte, și îi învață pe ceilalți cum să facă marketing. Observ că se mută conversația din tot felul de teorii, spre oameni care chiar fac lucruri. Îmi place să cred că am trecut peste teorie, iar acum intrăm în practică. Observ o purificare involuntară în această sferă. Au dispărut cei ce nu fac nimic, au rămas câțiva ce se află la mijloc și, de regulă, cei foarte buni au plecat din țară, sau lucrează la companii foarte mari și sunt responsabili de o zonă mult mai mare decât România. Cred că, pe măsură ce marketing-ul se va axa pe rezultate concrete și nu pe awareness sau reach, va exista o filtrare și mai mare.

Mă aștept să apară oameni de marketing din ce în ce mai buni, din industrii de care noi nu avem habar. Există o bulă a comunicării, a PR-ului, a Social Media din România și toți ne cunoaștem. Mă aștept să apară cineva, peste noapte, cu portofoliu foarte bun și să dea clasă majorității. Poate nu chiar peste noapte, dar să aducă un vibe nou, fresh. Acesta e motivul pentru care am încercat să nu mai fiu atât de vocal în această sferă, fiindcă simțeam că mă distrage.

Oricât de mult ne dorim schimbarea, parcă nu am vrea să apară. Este o caracteristică tipică poporului român. Ne plângem de cât de prost merg lucrurile, dar în același timp, dorim să rămână la fel, fiindcă știm cum să ne descurcăm în mediul puțin crăpat. În Vest, în Anglia, nu merge vorba – „Hai că știu eu pe cineva, te bag eu.” Cel puțin, funcționează destul de rar, ca să nu o dau în extreme. La noi, e la ordinea zilei. Eu trec printr-o dramă cu mașina și asigurarea din simplul fapt că eu nu știu pe nimeni din această zonă și încerc să urmez procedurile cum zice statul. Așa, trebuie să stau două săptămâni cu mașina în service. Sunt convins că dacă făceam niște eforturi și sunam pe cineva care știe pe altcineva, se rezolva în două zile. La fel e și în industria marketing-ului. Țipăm că vrem schimbare, dar parcă ne e frică să o facem. Schimbarea ar însemna niște job-uri pierdute, să o iei de la capăt și să dovedești ceea ce știi, lucru care poate să fie obositor.

R: Dacă vorbim despre marketing, în care intră PR, comunicare,     Social Media, timpul îți va arăta rezultatele și cât ești de bun. Dacă nu ai rezultate după ce ai vorbit, e mult mai greu să îți crești numele, odată ce ai greșit în fața oamenilor. Acesta e un aspect al marketing-ului. Care ar fi altul?

M: De bine sau de rău?

R: De rău ai spus deja. Spune și de bine.

M: Mi se pare că apar specialiști. La un moment dat, am avut de luat decizia între a mă nișa și a merge mai generalist. După cum spune vorba ”Jack of all trades master of none, but oftentimes better than a master of one.” Am să fac o paranteză, fiindcă mi-am amintit că am citit un articol foarte tare despre continuarea vorbelor celebre, unde era inclusă și ”Curiosity killed the cat.” Continuarea este ”but the satisfaction brought it back.” Revenind la ce spuneam înainte, am decis că nu trebuie să mă nișez, pentru că mă plictisesc repede. Am vrut să merg într-o zonă mai integrată, în care le știu pe toate suficient de bine încât să le pot lega. Mi-am asumat riscul că întotdeauna o să fie cineva care știe mai multe pe un subiect punctual, dar eu am vrut să fiu cel care să le lege împreună și să dea direcțiile, iar mai departe să existe oameni esențiali pe fiecare poziție.

O bună perioadă de timp, din ce am putut să observ, au fost mulți oameni ca mine. Căpitanul zicea „înainte”, dar nimeni nu dădea la vâsle fiindcă erau 10 căpitani, care o luau înainte, dar nimeni nu vâslea. Acum au început să apară specialiști de email marketing, specialiști de Facebook Ads, de Youtube Ads, iar asta denotă maturizarea pieței. Sunt suficienți oameni implicați în industrie încât să își aleagă unde doresc să activeze. Mi se pare că acești oameni sunt foarte căutați, tocmai de aceea sunt plătiți bine. Ai crede că o persoană care lucrează pe email marketing nu câștigă foarte bine, însă acest lucru se întâmplă în compania potrivită, chiar dacă nu ai un rol de manager.

În advertising exista această paradigmă că trebuie să ajungi șef dacă vrei să câștigi mulți bani. A început să fie înțeleasă nevoia oamenilor foarte buni executanți pe un lucru, și nu o spun cu sensul peiorativ, dar și rolul unui strateg. Cineva care să ducă direcția mai departe, nu doar să stea într-un scaun și să critice. Acesta e un lucru bun, un semn de maturizare. Altfel, aveam foarte mulți specialiști care mergeau într-o întâlnire din care nu ieșea nimic. La final, trăgeau concluzia că trebuie să fie mai integrați, dar ce însemna asta, nici ei nu știau.

R: Tu te-ai dus pe zona de marketing general. Deși le înțelegi pe toate și poți să faci un lucru dacă ți se cere, nu reușești la fel de bine ca cineva care este specializat pe un domeniu de activitate. Într-un fel, mă asemăn cu tine. Te provoci să ieși din bulă și să încerci ceva nou. Așa am pornit și eu podcast-ul acesta, din ambiție proprie, să văd dacă funcționează sau nu. Cred că un om de marketing trebuie să testeze mereu ceea ce iese nou pe piață, cum a fost cu Snapchat. Nu ai de unde să știi ce e, până nu îl încerci. Lumea spune că odată ce s-au introdus Instagram stories, Snapchat o să moară. Poate pentru unii da, dar pentru alții nu. Oamenii ajung să comande lucruri pe care nu le înțeleg, iar apoi nu sunt mulțumiți.

La un moment dat, am asistat la o discuție foarte interesantă între persoane din bula noastră, să zic așa, iar ei se legau de Instagram Stories și de faptul că nu le înțeleg. Dar, dacă o persoană care poate fi influencer, marketer, sau orice altceva, pune 100 de stories pe zi, el își va crește rata de engagement al publicului. Totul face parte dintr-o strategie prin care acea persoană își dorește să aibă mai mulți urmăritori sau să-și crească rata de conversie. Atâta timp cât funcționează pentru el, pentru ea, atunci nu trebuie să judecăm. Nu poți tu să zici că nu înțelegi ce rezultate vor apărea, dacă nici nu știi despre ce e vorba. Mi se pare că mulți încearcă să comenteze niște lucruri pe care nu le-au testat.

M: O să ai mereu o ligă a comentatorilor. E ceea ce dă fler marketing-ului și fotbalului, până la urmă. Românul s-a născut comentator, arbitru și antrenor, dar la fel de bine s-a născut și marketer. Știe el că tot ce îi prezinți e doar să-l vrăjești. Știe el de ce e prețul 4,99. În final, tot cumpără. Nu sunt la fel de extrem ca tine. Cred că poți să ai o părere, chiar dacă nu testezi un produs, în schimb nu poți să ai o părere dacă nu analizezi îndeajuns lucrul respectiv. Eu, de exemplu, nu sunt mare fan, ca utilizator, al Instagram-ului, dar am analizat suficient cât să îi înțeleg lucrurile esențiale. Nu îl folosesc personal zi de zi, dar nu îl judec. La mine e și faptul că stau 12 ore pe zi în birou, astfel mi-am dat seama că nu sunt tipul utilizatorului de Instagram.

R: Dacă acum ai avea 1000$ și nu ai lucra nimic, ce business ai porni? Să spunem că ne întoarcem pe vremea când aveai 18 ani, iar cineva îți oferă această sumă.

M: Mai am puțin și fac 30. Muncesc în acest domeniu de la 19 ani. Le-aș da un sfat studenților care ascultă acest podcast: să profite de vârsta lor, fiindcă între 19 și 23 de ani poți să tragi foarte tare, fără să resimți.

R: Cum să profite? Profesional?

M: Da, și profesional. Mi se pare că e mai mișto să te bucuri mai apoi de beneficiile care vin în urma faptului că ai dat tot ce ai avut mai bun la început. Am foști colegi de liceu și prieteni din copilărie care nu au dat doi lei pe carieră, iar acum sunt disperați că nu își găsesc loc de muncă. Nu îi judec, mă bucur că s-au trezit și acum, dar le e mai greu. Încă un lucru fain la vârsta aceea e că nu simți oboseala foarte tare. Obișnuiam să pierd câte 2, 3 nopți și nu aveam nimic. Acum nu pot să pierd mai mult de o noapte fără să o resimt. Nu mai am același randament. Sunt convins că va deveni din ce în ce mai obositor.

Scopul unui business e să producă bani, până la urmă. Așa că, dacă mi-ai da această sumă și ar trebui să scot mai mulți, mi-aș face fără doar și poate, că tot e la modă, un magazin online cu produse cumpărate de pe Alibaba.com, pe care le-aș vinde la suprapreț într-un magazin de e-commerce local, ceea ce se și întâmplă deja. Din tot ce am citit până acum, poți să o faci cu foarte mare succes, mai ales dacă reușești să prinzi trend-uri cum au fost fidget spinner sau kendama. Comanzi 500 de bucăți cu 0.5 cenți bucata din China și le vinzi pe site-ul tău cu 5$ bucata.

R: Ai fost la Electric Castle. Cum ți s-au părut, din punctul de vedere al unui om de marketing, activările de brand?

M: Din păcate, am apucat să stau doar o zi. Am fost doar ieri.

R: Ieri?

M: Nu ieri, alaltăieri! Sunt în vacanță, iar acesta este primul semn de bine. Nu mai știu în ce zi sunt.

R: Ba nu. De ce să uiți zilele? E fain să îți aduci aminte ce ai făcut luni, ce ai făcut marți, iar miercuri nu îți mai aduci aminte nimic.

M: Mie mi se pare tare să uiți, înseamnă că nu resimți nicio presiune. Mi-au plăcut brand-urile de la Electric, cred că au fost foarte curate. Când spun acest lucru mă refer că nu au încercat să vândă ceva forțat. Pe departe, cea mai tare activare a fost…

R: Lasă-mă să ghicesc! Persil?

M: Nu!

R: Banca Transilvania?

M: Da, ceea ce face Banca Transilvania cu brățările este o activare foarte bună.

R: Exact lucrul acesta îl spunea cineva. E foarte încântat că nu trebuie să se mai chinuie cu banii după el.

M: Este cea mai mișto activare. Sunt convins de faptul că acolo s-au investit cei mai mulți bani, dar în același timp, nimic nu urlă. Toate plățile de la Electric sunt făcute cu brățara RFID de la Banca Transilvania, iar noi ne pricepem să gestionăm banii cu ajutorul tehnologiei. Cei de la Persil ce au făcut?

R: Au pus mașini de spălat.

M: Îmi amintesc, da. Și asta mi se pare tare. În rest, poate sunt eu prea critic, dar mă dezamăgesc foarte tare activările brand-urilor de bere. Sunt cam aceleași vrăjeli. Am văzut o idee în care erau folosiți ochelarii VR, dar mi se pare foarte generalist și nu se transmite bine calitatea berii. La BT e clar ce vor să spună, se descurcă cu banii. La Persil e clar, produsul spală bine hainele.

R: Cei de la Lidl au făcut lucruri mișto. Au avut food-court propriu, am înțeles că au avut și roata aia mare.

M: Lidl au vrut să spună că ei au de toate. Au vândut și cizme, și pelerine, mâncare, aveau și un mini supermarket în campus. De orice aveai nevoie, puteai să apelezi la Lidl, un statement pe care îl face orice supermarket. Potrivit cu brand-ul. Recunosc doar că m-a dezamăgit berea, însă eu am fost o singură zi și nu am văzut bine tot ceea ce s-a întâmplat. În ultima zi, cel puțin, a fost celebra zicală – Vino și bucură-te de experiență.

R: Eu cred că oamenii nu înțeleg ce fel de experiență li se oferă. Spre exemplu, o experiență mișto au avut cei de la Lay’s, cu campionatul de volei. Și-au făcut acolo un beach voley, unde puteai să joci sau să te uiți la meciuri, iar brand-ul s-a prezentat fără a fi agresiv. Asta comparativ cu ideea de a te pune într-un scaun și a-ți da niște ochelari VR. Eu cred că marketerii nu înțeleg încă bine acest concept.

M: O fac doar pentru că e frumos să le arăți oamenilor, prin tehnologie, cum e să zbori, să te simți liber.

R: Tu ce ai fi făcut?

M: Depinde de bere și de poziționare. Pot să dau o idee pe care am pus-o în practică cu Absolut, la Untold, anul trecut, când încă lucram în agenție. Poziționarea lor e aceea că, dacă tu te afli într-o lume normală, Absolut trăiește într-o lume a creativității. Practic, noi am făcut la Untold un spațiu, se numea Lunia, în care intrai ca într-o casă a oglinzilor, dar la un alt nivel. Înțelegeai din start că așa era lumea Untold. Un avantaj a fost acela că îți ieșeau niște poze cum nu îți scoate nimeni.

R: Ai gândit tu asta…

M: Așa a fost brief-ul. Au trebuit să existe neapărat niște zone foarte bune pentru fotografii, altfel făceam degeaba. Într-adevăr, selfie-urile au ieșit extrem de bine. Prima dată, totul a fost un joc online unde puteai să câștigi niște premii, apoi să mergi în camera Lunia. Referitor la bere, aș face ceva prin care să transmită natura brand-ului și a produsului. Sunt unele tentative pe care le-ar alege toată lumea. Dacă ai face un sondaj și ai întreba lumea care activări dintr-o listă li se par potrivite pentru un brand, ei le-ar alege pe cele care ar fi pe placul lor. Cea mai sigură cale spre mediocritate, este opinia populară. Nu e neapărat un lucru rău, dar așa e definit – ceea ce alege majoritatea.

De aceea politicienii ar trebui să fie măcar mediocri, pentru că sunt aleși de marea masă. La noi nu se întâmplă asta. Nu trebuie să ne așteptăm să fie senzaționali, după alegeri îi vrem savanți, să facă lucruri pe care nu le-a făcut nimeni. Nu e chiar așa, e suficient să fie mediocri. La fel și aici. O bere cu care lucram avea această problemă: când aveam o nouă idee de campanie, o testa. Simulam campania într-o animație și chemam niște oameni, consumatori, îi puneam în fața unui ecran și ceream păreri. În primul rând, e un mod total greșit de a aborda consumatorul, fiindcă nimeni nu stă așa stresat în fața televizorului. În momentul în care te întreb ce părere ai, imediat îți iei un ochi critic. Noi mereu alegeam varianta mediocrității, fiindcă ne luam după ce spunea lumea, chiar dacă încercam să explic că una e ce văd oamenii și alta e ce vor. Argumentul care te închide e acesta cu ce vrea majoritatea, fiindcă e democrație. Din păcate, marketing-ul nu e democrație.

R: Forbes spunea – ”Dacă oamenii vor o mașină, trebuia să le dai un cal mai puternic.

M: Exact. Dacă i-ai fi întrebat ceva legat de căruțe, ți-ar fi răspuns că au nevoie de mai mulți cai.

R: Chiar așa! Matei, mersi pentru timpul oferit. Mai am o ultimă întrebare. Dacă ar fi să distribui acest material mai mult decât un share pe Facebook, cum ai face-o?

M: Dincolo de un share… nu știu ce comunități ar mai fi interesante la noi. Aș promova cu un cut interesant, nu aș pune, în niciun caz, toată bucata lungă. Nu ar fi rău dacă ai încerca pre rolls pe YouTube. Sunt audio și cred că ar funcționa pentru oamenii care ascultă la birou, chiar dacă nu ai imagini sau un video. Mai departe, și în zona de presă ar fi interesant, deși nu îmi dau seama de ce ar prelua acest lucru.

R: Doar dacă îi dau un titlu interesant.

M: Da. „Confesiunile lui Matei Psatta, după o zi de Electric Castle.” Bănuiesc că zona de newsletter o ai și tu.

R: Să știi că nu o am.

M: E the easy way to big numbers. Poate ar fi o idee pentru oamenii care nu au timp să asculte tot podcast-ul, să le faci un rezumat al discuției.

R: Oricum, ei se pot înscrie pe ITunes sau pe Stitcher. Dacă sunt interesați, pot să-l asculte când doresc. Mulțumesc mult!

M: Mi-a făcut plăcere.

R: Mai ai două ore și trebuie să prinzi avionul. Succes cu Vola!

M: La fel și ție cu podcast-ul.

R: Mersi! Nici nu știu dacă să îți doresc peste un an să mai fii, sau nu, la Vola.

M: Cred că cel mai bine mi-ai dori să nu mă plictisesc peste un an, iar domeniul să fie, în continuare, la fel de challenging.

R: Ai spus că turismul va fi mereu o provocare.

M: Acesta e și avantajul.

R: Nu cred că te vei plictisi prea curând.

M: Nici eu nu cred. Acum, șeful meu știe că m-aș duce în două locuri fără să clipesc. Unul dintre ele ar fi Disney, am un mare fetiș pentru această companie. Am citit și două cărți pe care ți le recomand: Disney Work, care cuprinde toată povestea companiei după ce a murit Walt Disney, iar a doua este Creativity Ink, despre Pixar, scrisă din perspectiva unuia dintre co-fondatori. Unul dintre co-fondatori a fost și la București, acum câteva săptămâni. Tipul care a scris cartea se ocupă de partea artistică a companiei, iar cel ce a fost în capitală, se ocupă de partea tehnică. Fun fact, Pixar-ul început ca un software, își doreau să vândă aparate care puteau să facă animații pe calculator. Nu au reușit să vândă și așa au creat propriul lor studio.

R: Mersi mult!

M: Mersi și eu!

R: Să aveți o zi frumoasă!

 

About the Author
Visual Marketer si Content Strategist la Bannersnack.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *