Ieri am avut o discuție cu un antreprenor care avea o provocare de a crea content profesional pe conturile lui de social media. Se vedea pe ochii lui dorința de a crea și publica, dar în același timp avea acest blocaj ”Nu știu…cred că mă lupt și eu cu sindromul impostorului…” – uitându-mă la el, am adăugat…”cu toții ne luptăm cu acest sindrom”.
De parcă ar fi un lucru normal, un sindrom pe care-l ducem cu noi zi de zi, în muncă, în familie, în trafic sau poate chiar și în singurătate.
Dar acest sindrom nu vine singur – el mai aduce cu el un altfel de sindrom – acest ”not enough” sau ”much more syndrome” – cel puțin de multe ori mă trezesc și eu când îmi dau seama că vreau… mai mult.
Mai mult din ceea ce am deja. Mai mult din ce? Mai mult pentru ce? Că de lăudat nu mă laud cu mașina nouă, cu casa sau concediile unde mă duc. Nu mă laud nici cu clienții cu care lucrez. Cel mai mult public despre proiectele personale la care lucrez – cum ar fi acest newsletter, podcastul sau conferința GrowthCon la care lucrăm o echipă întreagă.
Pentru că nu-i așa greu să cazi în capcana mai mult. Mai ales că vezi la alții care pot mai mult, care publică mai mult, care creează mai mult, care au mai mult, care fac mai mult…parcă toți pe care-i urmărești au un ”mai mult” decât tine în momentul acela.
Tocmai ce am închis Instagramul și am văzut un story de la Steven Bartlett care a zis că în 15 zile a filmat 24 de episoade de podcast, a avut o cină cu GaryVee, a deschis un birou, a lansat o altă companie….”Și tu Robi, tu ce-ai făcut în ultimele 2 săptămâni?” și apoi boom…simți pe șira spinării cum vine acest sindrom, cum pulsul inimii începe să crească și cum raționamentul creierului începe să sară de la un proiect la altul ca să-ți motiveze cele 2 săptămâni de trăit pe pământ.
Bun…și ce facem cu acest sindrom – de a vrea mai mult?
Pentru unii poate fi un milestone, sau o întreagă călătorie care nu se va termina niciodată.
Well…nu pentru ei am scris acest newsletter, ci pentru cei care încă se luptă să-și definească acel ”mai mult” sau mai bine zis…acel ”enough”
Cum ți-ai defini îndeajunsul tău?
Cred că cel mai bun medicament pentru acest sindrom nu va sta niciodată în căutarea răspunsului în singurătate – medicamentul vine din discuția cu cea mai apropiată persoană din viața ta, în care ai încredere și căruia poți să-i spui – Fac îndeajuns? Care este îndeajunsul meu?
Este o discuție sinceră, negru pe alb și care trebuie să se termine cu ”…acesta este îndeajunsul meu” – nu al celor care au așteptări de la tine, nu al celor pe care tu vrei să-i mulțumești, nu al celor față de care ai anumite obligativități – care este îndeajunsul tău, doar al tău și nimeni altul?
Dar posibil să nu găsești un răspuns concret la această întrebare…și e ok…ce e important e că știi că trebuie să te întrebi…pentru că la un moment dat vei ajunge să afli răspunsul.
Până atunci ai doar grijă să nu cauți îndeajunsul altora și viața ta.
Știu că newsletterul de azi nu are nici o legătură cu marketingul, antreprenoriatul sau content creationul – dar a fost un newsletter pe care l-am scris pentru omul din spatele acestor roluri.
Leave a Reply