Ieri am avut o discuție cu o persoană care a scris o carte de leadership.
Și în timp ce vorbeam, mi-am dat seama de ceva: cartea aceea are două cuvinte care rezonează mai mult decât tot topicul de leadership la un loc. Două cuvinte care pot porni o mișcare. Nu capitolele. Nu bibliografia. Nu cei 15 ani de experiență din spatele lor.
Două cuvinte.
Și am recunoscut imediat pattern-ul – pentru că am trecut prin el.
Slow marketing a început ca o idee în timp ce stăteam în pat și mă recuperam din operație. Apoi acele două cuvinte le repetam în postări pe social media. Apoi a devenit o teză. Apoi un framework. În octombrie devine carte. Apoi workshop și cine știe what will be next.
Niciodată nu m-am gândit că trebuie să creez un brand personal ca să-mi validez ideile sau conceptele pe care le-am făcut. De fapt, a fost invest – ideea la care lucram mi-a construit brand, nu brandul ideea. Cel puțin la mine așa a funcționat de când am lansat Instagramology, Markataing, Podcastul, GrowthCon, GrowthTalk etc.
Și aici e diferența pe care vreau să o văd azi.
Personal brand vs. ownable idea
Toată lumea îți spune să-ți construiești un personal brand. Postează constant, arată-ți expertiza, fii vizibil/ă.
Ok. Și după?
În urma unei discuții avute cu Katelin Bourgoin – o strategă de marketing care a fondat Unignorable, o agenție care ajută experții să-și găsească ideea de care să fie asociați – am ajuns cumva la concluzia că ”Slow Marketing” este my ownable idea.
Katelyn vorbește și educă audiența ei despre “ownable idea” – un teritoriu mental pe care îl revendici. Testul e simplu: când oamenii aud conceptul, se gândesc la tine. Când altcineva îl spune, sună ca un ecou.
Hai să facem testul împreună:
Atomic Habits – la cine te gândești? Start with why? 7 Baby Steps?
Ai răspuns la toate trei, nu? (și pun pariu că la fel ar răspunde toată lista mea de email)
Asta nu e personal brand. Simon Sinek nu e cunoscut pentru că postează des pe social media. E cunoscut pentru un singur lucru – și lucrul acela îl aduce pe el în conversație chiar și când el nu e în cameră.
Expertiza nu mai e un diferențiator. Nu poți construi un business pe “sunt bun/ă la ce fac” — pentru că toți spun asta, iar acum AI-ul te face expert generic în orice domeniu în 5 minute. Dacă ești “expertul în email marketing”, oamenii presupun că știi cam cât știe și ChatGPT. Dacă ești “omul cu money moments” – un concept real, al unui consultant de email marketing pentru SaaS – brusc ai un motiv să fii ascultat/ă.
De ce nu ți-ai găsit-o încă
Aici e partea care m-a lovit cel mai tare din conversațiile cu Katelyn: paradoxul expertului.
Când ești prea aproape de propria gândire, ea nu ți se mai pare interesantă. Chestia aia pe care o spui în treacăt, la o cafea, și pe care o consideri evidentă – aia e de multe ori briliantul – acolo se află insight-ul adevărat. Dar tu o arunci pentru că “păi, nu face toată lumea așa?”
Nu. Nu face.
De asta poți sta luni întregi să-ți “lucrezi mesajul” și să simți că nu ajungi nicăieri. Ideea e deja în tine – problema nu e că nu o ai, ci că nu o vezi. Și de multe ori ai nevoie de cineva din afară care să se oprească și să zică: “stai. ce-ai zis acum? aia e.”
Cum o găsești – cinci întrebări ajutătoare
Katelyn lucrează cu un set de cinci întrebări care se construiesc una pe alta. Le las aici pentru că sunt cel mai practic lucru pe care l-am auzit pe tema asta:
- Aspirația – ce își dorește cu adevărat audiența ta?
- Problema – ce îi oprește să ajungă acolo… și pentru ce ar plăti să fie rezolvat? (un hot take nu e o ownable idea dacă nimeni nu plătește pentru el)
- Lentila – ce te lasă experiența ta să vezi și alții nu văd?
- Revelația – care e adevărul ascuns care, odată spus, reîncadrează totul? Reacția pe care o cauți e “hmm… nu m-am gândit niciodată așa la asta.“
- Directiva – ce trebuie oamenii să facă sau să creadă diferit după ce te aud?
Și apoi – repetiția
Pentru că da, aici se pierd cei mai mulți.
Diferența dintre o idee bună și un ownable idea nu e calitatea ideii. E dacă ești dispus/ă să o repeți de o mie de ori.
Vorbesc despre “slow marketing” de la începutul anului. Uneori mi-e și mie lehamite să mă repet. Dar exact repetiția asta face ca azi, când cineva aude cele două cuvinte, să se gândească la mine. Și să ai discuții cu clienții și potențiali clienți care să zică ”Nu mai vrem să facem Fast Marketing. Vrem să facem Slow Marketing”
Așa că întrebarea cu care te las azi e simplă dar complicată în același timp
Care este my ownable idea?
Cine știe, de aici pornești un proiect de content care mai apoi devine un proiect mai mare care mai apoi devine your legacy.
Sau poate că agenția ta de marketing se va diferenția de cealaltă agenție de marketing – sau poate că serviciile de consultant vor fi mai ușor de înțeles decât al celuilalt consultant.
Dacă ai un răspuns — chiar și unul de care nu ești sigur/ă — dă-mi reply. Serios.
Poate chestia aia pe care o zici în treacăt e fix ideea pe care ar trebui să o repeți un an de-acum încolo.