E foarte important să fii tu.
Alina Ceușan
Alina este creatoare de conținut. Poate chiar cea mai cunoscută din Cluj. A început să scrie pe blog pentru o temă la facultate, iar de acolo a ajuns să aibă unul dintre cele mai citite bloguri din zona de fashion.
În episodul de azi din podcast vei descoperi o Alina care povestește despre munca ei și tot behind the scene-ul pe care lumea nu are cum să îl vadă.
Note din Podcast și Subiecte discutate
2:15 – Începutul blogului pe care scrie Alina Ceușan
3:15 – De unde a avut inspirația pentru blog
5:40 – Ritualul de dimineață
7:25 – Care este brandul Alinei, creat împreună cu Carmen
11:10 – Cum lucrează Alina la partea de documentare a vieții profesionale
14:55 – Munca din spatele conținutului care ajunge online
17:45 – De ce a pornit un proiect pe care nu l-a mai întâlnit în online-ul românesc și care e acela
19:15 – Ce ar fi Alina Ceușan fără online?
22:10 – Despre cartea pe care o va scrie
22:30 – Ce carte ar face cadou cuiva
23:35 – Cât de mult a ajutat-o facultatea în carieră și de ce
26:15 – Ce materii ar trebui predate în școala generală sau liceu
37:47 – Cum tehnologia ne schimbă viața
41:17 – Când a trimis ultima dată o scrisoare
42:36 – Ce părere au părinții ei despre ceea ce lucrează ea
45:09 – Cum alege să lucreze cu brandurile
58:51 – Unde o să fie Alina peste 10-15 de ani
1:02:22 – Primii pași pe care ar trebui să îi facă cineva care vrea să se apuce de un blog/ online
1:09:40 – Ce înseamnă Social Media pentru Alina
Idei și Citate
În ziua de azi e important să fii o persoană calmă, caldă, care ajută.
În fiecare an încerc să fiu cea mai bună variantă a mea.
Depinde de tine în ce direcții îți canalizezi creativitatea.
Sunt ca un burete: îmi place să absorb informația de orice fel.
Tu îți croiești viitorul.
Trebuie să lași copiii să facă exact ceea ce vor.
A fi influencer înseamnă să ai o comunitate care are încredere în tine.
O postare foto nu e la fel de convingătoare ca un episod de vlog.
Fiecare dintre noi are o experiență diferită cu un anumit produs.
Sunt genul de persoană care mereu vrea să încerce ceva nou.
Resurse:
Puterea prezentului: Ghid practic de Eckhart Tolle
Persoane menționate:
Nu uita că te poți abona la podcast pe iTunes sau dacă ai Android, pe Stitcher.
Audio Transcript
R: Bună ziua, oameni buni! Și bine ați venit la un nou episod al Podcastului lui Katai. De data asta vom vorbi cu o persoană care are influență. Dar haideți să vă întreb un lucru înainte de toate: când a fost ultima oară când v-ați cumpărat ceva, când ați luat decizia de a vă uita la un film sau la un serial pe Netflix, de a asculta o piesă sau ceva de genul datorită faptului că ați fost influențați de cineva? În termeni de marketing, noi vorbim despre influencer-marketing. Și pentru că am vrut să vorbesc un pic despre acest subiect, am ales o persoană care în ultima vreme a pus un accent foarte mare pe această strategie. Doamnele și domnilor, în urechile voastre astăzi și în acest interviu, o avem pe Alina Ceușan.
A: Salutare, salutare. Bine v-am găsit.
R: Alina, ce faci, cum ești?
A: Bine, sunt foarte bine, dar pe fugă, ca tot timpul, pentru că avem foarte mult de lucru în această perioadă. De fapt, e ca întotdeauna, doar că acum a început un nou an și avem o grămadă de proiecte pe care vrem să le demarăm. Dar da, am așteptat să vin la tine, să povestim despre tot ceea ce se întâmplă în online, despre marketing, așa că să vedem ce întrebări ai mai exact.
R: Să știi că mi-a fost puțin dificil să pregătesc întrebările, și eu de obicei nu le planific înainte, pentru că am pornit podcastul în ideea că vreau să fie ca o poveste la o cafea, să fie o discuție relaxată. Ca să intrăm puțin în pâine, totuși mi-am făcut partea de research și m-am uitat pe tot ce înseamnă Social Media al tău. Și pe contul tău de Instagram scrie un lucru foarte interesant și aș vrea să îmi explici de ce – ”Be the kind of person you would like to meet”. De unde ți-a venit ideea asta și ce înseamnă citatul acesta pentru tine?
A: Cred că voi știți deja faptul că blogul meu a început ca o temă la facultate, la Comunicare și PR. În momentul respectiv, când mi-am făcut blogul, eram în camera mea, pe vremea când stăteam cu Carmen în chirie, pe Eroilor, și mă gândeam la un citat care ar putea să coaguleze filozofia, dacă vrei să-i zicem așa, blogului. Trebuia să găsești ceva care să te reprezinte, eu nu aveam încă un titlu, acesta fiind și motivul pentru care am continuat cu numele meu ”Alina Ceușan” și bine am făcut, că cine știe ce aș fi ales atunci.
R: Ce nume ți-ai fi găsit atunci?
A: Nu știu, aveam o foaie pe care începusem să scriu tot felul de expresii, cuvinte, lucruri care mă reprezentau, dar nu am ajuns la nimic care să îmi placă. La momentul respectiv inspirația a venit și de la blogul Chiarei Ferragni, pe care probabil toată lumea îl știe și este un adevărat exemplu tot ce a făcut ea business-wise pe blogging și mă gândeam tot la un joc de cuvinte. Bloggeri din afară erau pe un fel de piedestal pentru mine, mă uitam la ei și mă gândeam la ce nume aș putea da jurnalului online, să-i zic așa. Până la urmă am rămas la numele meu, Alina Ceușan, și din cauză că examenul era foarte aproape. Citatul a venit într-o noapte când eram în camera mea, cu geamul deschis, ascultam ”Jamie Woon – Night Air” pe repeat, că am eu o chestie, tot timpul ascult piesele obsesiv când îmi plac foarte mult, și căutam citate. Și am rămas între ”Be the kind of person you would like to meet” și ”Be the change you want to see in the world”.
Cumva cele două se aseamănă foarte mult și, până la urmă, am rămas la prima variantă, deci și a doua e undeva acolo în spate. Cred că în ziua de azi e foarte important chiar să fii genul de persoană pe care ai vrea să o cunoști, adică să fii un om cald, calm, o persoană care ajută. Ceea ce vreau eu acum să promovez foarte tare și prin seria de ”Beauty” pe care am început-o pe canalul meu de YouTube și prin episoadele pe care le postăm în fiecare săptămână în zilele de luni este și ideea această că frumusețea unui om nu stă doar în aspectul fizic, adică frumusețea ta ca persoană stă și în cum vorbești, cum te comporți cu alții, cum reacționezi în anumite situații. ”Be the kind of person you would like to meet” a fost tot timpul un motto pentru mine, m-am ghidat după el, în fiecare an încerc să fiu cea mai bună versiune a mea și să fiu genul de persoană de care Alina de 7 ani, din clasa I, ar fi fost mândră și și-ar fi găsit un idol în ceea ce reprezint acum.
R: Și cu gândul acesta te trezești în fiecare dimineață, dacă e să pun problema mai filozofic? Te gândești ce poți să faci să fii o persoană… mai bună?
A: În fiecare dimineață mă trezesc și primul lucru pe care îl fac e să intru pe Instagram, după ce dau snooze la alarmă de vreo două ori, nu mă gândesc la ”Be the kind of person you would like to meet”. Chestia asta e o filozofie, o mantră, ceva care m-a ajutat de-a lungul timpului și m-a îndrumat, a fost ceva de la mine pentru mine care a funcționat.
R: De obicei pe la ce oră te trezești dimineața?
A: Mă trezesc în jur de ora 9.30 – 10.00. Pe la 9.30 pleacă Raul de acasă, atunci mă trezesc și eu, de obicei mai rămân în pat, stau pe Instagram, verific ceva pe mail dacă există, dar Instagram-ul este prima aplicație pe care intru pentru că acolo găsești toate știrile, toate noutățile. De multe ori, nu că ar fi un lucru bun, dar mă culc destul de târziu, pe la 3-4. Exact atunci vin știrile de peste ocean și prind și ce se întâmplă în Europa, dar și în America.
R: Tu nu ai un job. De fapt, jobul tău e blogging-ul, vlogging-ul, Instagram. Tu ești jobul tău. Tot ceea ce creezi tu e jobul tău, așa că treaba asta de daily-routine nu cred că există la tine, dar sunt niște puncte pe care trebuie să le atingi pe parcursul unei zile pentru a te ajuta tu pe tine să funcționezi.
A: Să le luăm pe rând, că ai menționat foarte multe lucruri și deja mintea mea e în 3 direcții pentru că vreau să răspund la fiecare. Nu există o rutină, dar ar putea exista din simplul motiv că momentan îmi mut biroul de acasă la biroul nostru din Cluj, probabil știi că ne-am făcut un office, și cu Infused și așa mai departe. E un spațiu creativ care mă va duce zi de zi la muncă, adică o să fiu acolo. Cred că asta e singura rutină. Pe Internet e foarte complicat pentru că e ca un job 24/24, lumea nu doarme, nu e un program, nu se termină la 17. Chiar auzisem în unul dintre podcast-uri că freelanceri lucrează mai mult decât corporatiști. Exact la fel cred și eu. Adică și dacă mă duc la birou, stau până la 8 – 8.30, stai cât poți de mult, nu până la ora 17. Nu există nine to five.
R: Nu există task-uri.
A: Există tot ceea ce îți propui tu să faci, asta există.
R: Eu m-am gândit așa: Alina e freelancer? Nu. Alina e o creatoare de conținut. Și e foarte interesant că, în ultima vreme, în Podcast au venit foarte mulți creatori de conținut. Tu, în ultimul timp, ai pus foarte mult accent pe content. Mă uitam că pe contul tău de Instagram urmărești, nu neapărat să mergi pe un anumit stil, dar parcă contul tău de Instagram se poate comporta și ca o platformă de media. Și tu ai reușit să construiești o companie de media prin ce reprezintă Alina Ceușan ca brand personal, după care vorbim despre blogul tău, despre YouTube, despre Instagram, despre Infused…
A: Sunt foarte, foarte multe laturi a acestui job – de influencer. Și e destul de greu să ții pasul cu tot ceea ce se întâmplă, însă trebuie să prioritizezi și să vezi care sunt cele mai importante medii pentru cei care te urmăresc, iar pentru mine sunt, categoric, Instagramul, în primul rând, YouTube-ul, deoarece crește vertiginos, și blogul rămâne și el foarte important pentru că vreau să-l dezvolt și pe partea de news, o să avem curând și un shop și, cum spuneai, depinde doar de tine în ce direcții îți canalizezi creativitatea sau munca. Mă pot trezi dimineața și să îmi spun: ”Azi filmez 10 episoade de beauty, pentru a le avea în avans”. Nu o să fac niciodată treaba asta, doar zic așa, că te poți trezi și să zici că faci asta și asta. Ideea e că ai foarte multă libertate și mie asta îmi place foarte mult.
R: Mi-ar plăcea să văd documentată viața ta și cumva, treaba asta să fie făcută de către tine, dar printr-un asistent sau o asistentă care să te filmeze, să editeze. Țin minte că puneai niște story-uri în care ziceai că ”Știu că v-am promis că o să pun video-ul și nu am apucat pentru că am avut treabă…” și mă gândeam aseară la munca pe care tu o faci și ziceam că ar fi foarte tare să ai o persoană care să îți documenteze toată viața, în limita în care e permis, pentru că personal life e altceva, și tu să te poți concentra pe partea de creație, de strategie și să nu mai faci partea de editare.
A: Partea de editare îmi e foarte greu să o dau altcuiva, chiar am încercat, deci nu sunt bătută în cap, ahahaha. Am încercat varianta în care am dat cuiva să îmi subtitreze, nu a fost bine, a ieșit horror, adică a trebuit să mă reapuc eu de video-ul respectiv, să refac episodul de vlog. Se simte că nu ai editat tu, adică se vede că nu e povestea exprimată așa cum a fost, și e absolut normal până la urmă, pentru că dacă nu stai lângă omul ăla să-i spui continuu că am făcut aia și aia, asta a fost ordinea lucrurilor, nu are cum să știe cum le știi tu. Nu pot să dau lucrurile astea altcuiva pentru că nu mă mai reprezintă după. Nu vreau să fac mai mult conținut, dar care să nu mă reprezinte. Mai bine stau eu, editez, poate treaba de subtitrare ar putea fi făcută de mine în sensul că aș scrie doar textul și aș da cuiva mai departe să-mi pună subtitrările, pentru că se pierde într-adevăr foarte mult timp în edit.
Nu pot să fac asta, eu am și învățat toate astea singură de pe Internet, începând de la PhotoShop, Final Cut, LightRoom și alte chestii. Chiar acum vreau să mă apuc să învăț și alte lucruri. De exemplu, pentru Infused vreau să învăț să desenez pe tabletă, cu anumite programe, acum am început să mă interesez cu ce se mănâncă asta, cu ce poți desena și așa mai departe. La fel, vreau să învăț să fac animație 3D, niște efecte speciale. Chestia asta merge beyond la mine. E o pasiune. Că filmează cineva, pentru a avea și perspectiva asta, să nu fie neapărat vlog-ul clasic, în care tu te filmezi pe tine, cu camera pe ”selfie mode”, da, mi s-ar părea super interesant, dar pe editare – no chance.
R: E foarte interesant de văzut cât de greu îți este pentru că, hai să spunem lucrurilor pe nume și să punem problema în felul următor: sunt trei categorii de oameni. Există cei care înțeleg influenceri, oameni de marketing care se folosesc de ei, de oameni care creează conținut și au o anumită influență în industrie; sunt cei neutri, pe care nu îi interesează, și cei care sunt împotriva pentru că se gândesc: ”Iarăși a apărut pe o revistă”, ”Iarăși a făcut un video”, ”Iarăși 30 de poze”. Ce vreau eu să te întreb e despre munca din spate.
Pentru că ai partea de editare video și… editezi video! Când văd pe cineva care editează video mi se pare extraordinar, eu personal nu m-am apucat încă de asta, mai apoi ai blogul, ai contul de Instagram și chiar dacă lumea zice – ”Ce e așa greu să postezi niște poze?”, ei nu știu că pozele pe care le pui trebuie să aibă legătură cu cele din trecut și cu cele care urmează, trebuie să interacționezi cu oamenii, ai brandul, ai blog-ul despre care ai zis tu că vrei să construiești pe partea de news pe mai departe. Povestește-mi despre ce e în spatele acestei munci. Pentru că vreau ca oamenii să realizeze că nu e doar lapte și miere și există frustrare în spate, dacă e să fim sinceri, există muncă multă, există ore nedormite, există refuzuri date prietenilor în momentul în care te cheamă la o cafea pentru că sunt câteva mii de persoane care așteaptă. Pentru că ei asta fac: așteaptă.
A: Sunt foarte multe de zis și o să încep cu un exemplu foarte simplu, dacă vrei. Mie îmi place foarte mult să editez, eu cred că și ție ți-ar plăcea foarte mult, pentru că ești un om creativ și înțelegi lucrurile astea, cred că dacă ai intra în Final Cut, ai fi cucerit. Eu am ajuns la stadiul în care îmi place mult mai mult să lucrez pe partea de ”edit video” decât pe procesarea de poze, ca să spun așa, pentru că implică mai multă emoție și ai o mulțumire mult mai mare la finalul proiectului, când vezi un video, îi dai ”play”, și oricum i-ai dat ”play” de 50 de ori și îl știi pe de rost, dar e o satisfacție mult mai mare.
Există foarte multă muncă și în spatele fotografiilor, bineînțeles. Feed-ul de Instagram, cum ai zis și tu, trebuie să fie impecabil. Treaba asta cu ”astăzi ți-ai postat 3 poze, mâine trebuie să ai ceva related”. Pozele pe care le pui mâine nu numai că trebuie să aibă legătură ca subiect sau compoziție, dar trebuie să ai măcar același filtru, trebuie să ai o compoziție în întregul feed, în ultimele 6 poze. Nu știu dacă lumea sesizează asta când intră pe un profil de Instagram. Dacă ai un simț artistic dezvoltat, da, te uiți și îți dai seama că profilul arată foarte bine și ”de departe”, în ansamblu, nu doar ca fiecare postare în sine.
După chestia asta, sunt foarte multe persoane care activează și pe YouTube, foarte mulți bloggeri care au trecut și pe YouTube, pentru că acum asta e schema – dacă nu te aliniezi, rămâi în spate. Eu momentan încerc să cresc canalul și mă străduiesc să aduc un content creativ, dar în principal informativ. Asta mă interesează pe mine, pentru că am văzut foarte multe video-uri pe YouTube, am văzut mulți vloggeri sau oameni faimoși de la noi care au câștigat public prin video-uri foarte scurte, sketch-uri, video-uri funny, challenge-uri și așa mai departe. Nu știu dacă la mine a fost un click, dar în momentul în care m-am apucat de YouTube mi-am zis că nu voi face niciun ”haul”, că în rândul fetelor există un trend – faci video despre ce ți-ai cumpărat, ”favourites of the month”, ”what is in my bag” și nu mai știu ce. Sunt niște titluri generice pe care toți vloggeri le au și nu am vrut asta, ci altceva.
M-am apucat de un proiect, acesta cu episodul de beauty, tocmai pentru a aduce ceva informativ în YouTube-ul românesc. Am vorbit despre rinoplastie, despre albirea dinților, despre decoloratul părului, despre niște subiecte și niște întrebări foarte arzătoare pe care fetele le au și mi le adresează zi de zi, pentru că nu vrei să vezi câte sute de mesaje am pe Instagram legate doar de o temă. Și pentru a oferi un răspuns și pentru a aduce și un plus, pentru că e o informație până la urmă, am decis să fac aceste episoade, în fiecare luni la o anumită oră. Bineînțeles că treaba asta îmi dă bătăi de cap, trebuie să editez ca să fie până la ora respectiva, e destul de complicat, însă am vrut să avem aceste episoade în primul rând pentru a răspunde unor întrebări și pentru a educa. Pentru că există foarte mult public tânăr pe YouTube și cred că este esențial să realizăm că suntem și avem o adevărată influență și trebuie să vorbim despre lucrurile care sunt cu adevărat importante și să punem punctul pe i, pentru că până acum nu s-a întâmplat.
R: Îmi place discuția pe care o avem acum și încotro se îndreaptă. Am vorbit foarte mult despre online și despre content, deci vreau să te întreb – ce ar fi Alina Ceușan fără online?
A: Cu siguranță m-aș apuca să scriu o carte, lucru pe care deja îl am în plan, de altfel. Asta pe lângă faptul că aș face o carte doar cu articole care sunt deja postate pe blog, pentru că sunt deja mii și am câteva care sunt într-adevăr speciale și au avut parte de un feedback foarte bun în rândul cititorilor mei. Am primit comentarii de genul – ”Wow, chiar am simțit că am fost acolo”. Îți ia cam 2 săptămâni să scrii așa ceva și e o chestia legată mai mult de experiențe, de călătorie.
Uite, un exemplu foarte bun: cele 3 episoade pe care le-am făcut după ce am vizitat sudul Franței, când am văzut Nisa, Cannes, împreună și cu Cosmin Todoran, Silvia Postolatiev, o gașcă super faină de oameni. Ce a însemnat asta din punct de vedere al conținutului pentru mine? Aveam de gând să fac video, am filmări care sunt și acum pe calculator, n-am făcut nimic cu ele. Voiam să fac și un episod. Problema mea e că sunt mereu într-un tumult continuu, în care vreau să fac și asta, și asta, și asta. Revenind, am ajuns la trei articole tip poveste, care aveau legătură unul cu altul, și care te purtau practic prin cele 3 zile și experiențele pe care le-am trăit noi acolo, de la degustarea de absinth la 11 dimineața pe stomacul gol, la vizita la Muzeul lui Picasso, la restaurantele faine pe care le-am văzut , la peisaje, foarte multe lucruri faine pe care am vrut să le transmit și am ales să o fac sub această formă, de poveste. Astea sunt niște articole care cu siguranță vor intra în selecția pentru respectiva carte de short-stories. Dacă dispare Alina Ceușan din online va reveni în librării.
R: Carte. Ce te-a dus tocmai cu gândul la carte?
A: Eu sunt pasionată de scris, în primul rând. Și știi cum e: ”Ce trebuie să faci dacă vrei să scrii? Citește. Ce trebuie să faci dacă vrei să faci filme faine? Uită-te la alte filme”. Cam asta e regula.
R: Consumă alt tip de conținut ca să poți să creezi conținutul pe care dorești să-l obții.
A: Exact, vezi ce au făcut alții și pur și simplu te inspiră. Și treaba asta oricum e un trend acum, să lansezi o carte. Am mai văzut cărți axate doar pe look-uri, mai pe ideea de fashion. Eu asta simt, că aș face o carte cu articolele care mie mi-au plăcut foarte mult, care au avut un feedback foarte bun și articole care deja au genul de comentarii dedesubt, care îmi spun: ”Uite, Alina, eu chiar aș citi asta într-o carte pe malul mării sau nu știu unde aș fi eu în vacanță.” E un feedback real.
R: Vorbind despre cărți, mie îmi place mult să citesc. N-am crezut că o să se întâmple asta, dacă aude profesoara mea de română că mă trezesc pe la 6, îmi beau cafeaua și mă apuc de citit, o să rămână uimită. Așa e și cu blog-ul, n-am crezut niciodată că voi face asta. Dar, dacă ai fi să dai cadou o carte unei persoane dragi, ce carte ar fi și de ce?
A: Mă gândesc. Cred că depinde de persoană și care ar fi interesele. Dacă e vorba de mama îmi vine în minte o carte, dacă e sora mea, altă carte. Eu citesc foarte mult, ai fi surprins, pentru că sunt ca un burete și îmi place să absorb informația de orice fel și orice tip, și cărțile mai tehnice, de comunicare, dată fiind și facultatea absolvită, mi-a intrat în sânge, n-ai cum.
R: Dacă tot ai adus vorba, spune-mi cât de mult te-a ajutat facultatea (FSPAC) și apoi revenim la carte.
A: M-a ajutat foarte mult pentru că acolo practic a început blog-ul. Profesorul meu de Operare PC, domnul Deac, a venit cu tema aceasta. Și gândește-te că noi eram mai multe grupe, distribuiți în funcție de numele de familie la profesori diferiți. Dacă eram în altă grupă nu mai făceam cu profesorul respectiv și nu aveam nici temă să-mi fac un blog, a fost doar o chestie de întâmplare, care s-a datorat cumva numelui, că așa a fost repartizarea. Ce părere ai de treaba asta? Totul a început de acolo, până la urmă.
Comunicarea și PR-ul a fost a doua mea opțiune, pentru că eu am vrut să dau la Universitatea de Artă și Design, la Design de Produs, iar mai departe la Design Interior. Făcusem pregătire doi ani, în clasa a 11-a și a 12-a, și veneam la Cluj de la Târgu Mureș, de unde sunt, la ore de portret și design de produs, o dată la două săptămâni. Nu am intrat. Aveam proba de portret, care era eliminatorie, iar faptul că nu am făcut un liceu cu profil artistic nu m-a ajutat. Eu făcusem latină, engleză și alte cele, care m-au ajutat pe partea de blog, pentru că știi cum e, ce e al tău e pus deoparte. Nu am intrat la facultatea respectivă, am avut o perioadă de dezamăgire, mă gândeam ce să fac, oricum în clasa a 12-a habar nu ai despre ce e viața și nu știi ce vrei. Trebuie să îți iei un an liber, să călătorești și să-ți dai seama ce vrei să faci. Dar, din păcate, societatea ne împinge tot mai devreme către alegerea carierei. Și nu te lasă nimeni în liceu să înveți doar ce îți place.
R: Eu cred că în generală, și chiar și în liceu, ar trebui introduse și predate niște materii care astăzi sunt vitale. Cum ar fi teatrul, care te ajută extrem de mult în comunicare, să știi ce să zici când intri într-o încăpere, să știi să saluți și așa mai departe.
A: Din păcate la noi e extracurricular, adică după ore, vinerea, cine vrea.
R: Și dacă are profesorul chef. A doua materie ar fi Social Media – Internet, sincer. Nu doar pentru elevi, ci si pentru părinți, care să vină să învețe. Acum să ne întoarcem la carte.
A: Eu am o poză cu titlul cărții despre care vreau să-ți spun în telefon, doar dă-mi câteva secunde să o găsesc. E vorba despre o carte de dezvoltare personală, un alt subiect de care sunt interesată în acest moment, în primul rând pentru că eu consider că treaba asta cu legătura dintre ce gândești și ce ți se întâmplă e foarte valabilă. Tu chiar îți poți scrie povestea vieții tale prin ceea ce faci azi pentru visul de mâine.
R: Țin să menționez că Alina caută acum în telefonul ei poze cu cărți. Fata a luat o carte și a fotografiat-o. Nu vă imaginați că în telefonul unui persoane care e influencer de fashion în online veți găsi doar haine și selfie-uri, ci sunt și cărți. Așa cum la mine veți găsi selfie-uri și nu v-ați fi așteptat.
A: Voi vorbi și despre subiectul acesta într-un episod pe YouTube. Nu într-un episod de beauty, ci poate unul de ”Beauty Mind”. Am găsit. Se numește ”Ghid practic: Puterea prezentului”, de Eckhart Tolle. Cred că asta ar fi o carte pe care o poți dărui oricui. Te ajută să te înțelegi tu pe tine, să vezi că fericirea ta nu vine din lucruri mărunte și clișee pe care le-ai auzit de 100 de ori. Nu, fericirea ta vine din mindset-ul tău, din cum te trezești de dimineață, dacă îți spui că e o zi urâtă, așa va fi. Trezește-te, pur și simplu, cu un mindset pozitiv, gândește-te că azi va fi o zi bună. Și așa va fi, pentru că tu îți croiești viitorul.
Și uite o paralelă video. Când nu mai ai chef să citești și vrei să te uiți la ceva, recomand ”The Secret”, un documentar super interesant de pe Netflix, despre cum dorințele noastre din prezent au o anumită energie. Fiecare gând pe care tu îl ai are o anumită frecvență, energie. Iei gândul și îl arunci în univers și primești un răspuns din partea universului. Dacă te gândești destul de intens la un anumit lucru și bineînțeles, faci ceva pentru a fi cât mai aproape de acel ideal, de acel vis, răspunsul nu va fi unul negativ. Va fi cel pe care îl dorești, pe care îl aștepți. E foarte important ce gândim, cum gândim, iar lucrurile astea merg și până la nivelul că îți este influențată sănătatea fizică. Cu siguranță o carte și un documentar foarte interesante, pe care le recomand tuturor.
Inițial pe mine nu m-a prins din cauza editării. Era un fundal super 2003, istoric, cu tot felul de chei desenate pe niște foi ca un papirus, foarte kitchos oricum. Eu, lucrând foarte mult cu partea de video și de estetică mă uitam, întrebându-mă: ”Ce e cu documentarul ăsta?” După care m-a prins și a doua zi, ce să vezi, chiar am avut o zi bună.
R: Eu acum citesc o carte – ”On the Moment”, de Carl Lentz. E structurată pe capitole și în fiecare zi poți citi vreo două-trei pagini, iar la sfârșit găsești un fel de provocare la meditație, la a te gândi la ceva. Vorbește tocmai despre ce ziceai tu – puterea prezentului, despre momentul în care dacă tu vrei să faci ceva cu adevărat poți să îți forțezi limitele, dacă vrei să ajungi undeva și nu poți să ajungi, depinde foarte mult de tine și felul în care lupți pentru a ajunge la pasul următor. E foarte faină cartea, anul trecut a fost lansată și autorul e pastor într-o biserică din New York.
A: Foarte tare. Chiar o voi căuta.
R: Vorbind despre seriale – mai ai timp de așa ceva?
A: Chiar da. Acum mă uit la Chef`s Table și îmi place foarte mult, un serial care este producție Netflix, ceea ce înseamnă că povestea este filmată impecabil, iar pe mine mă atinge la suflet treaba asta. Sunt niște video-uri superbe. Chef`s Table spune povestea unor bucătari, toți au stele Michelin, una, două, chiar trei. În fiecare bucătar vei vedea obsesia de a lucra cu produse locale și de a promova ideea ”farm to table”. Pe lângă asta, spune și povestea lor de viață, cum s-au îndrăgostit, unde au călătorit, ce s-a întâmplat, cum și-au dezvoltat afacerile, cum au ajuns ei la statutul acesta și vei vedea că absolut în cazul tuturor au avut parte de un afront din partea celorlalți, care le-au spus: ”Ești nebun? Ce ai făcut cu mâncarea bunicilor noștri?”, ”Ai reinterpretat prost bucătăria italiană”, ”Ai reinterpretat prost bucătăria rusească”, ”Ai reinterpretat prost x, y, z”. În ciuda acestui lucru s-au ținut de treabă, ceea ce mi se pare extraordinar. Eu mă uit la asta în loc să mă uit la un serial-serial, cum e Game of Thrones, de exemplu.
R: Eu fac parte din categoria celor care nu s-au uitat la Game of Thrones.
A: Eu m-am uitat și la Game of Thrones, chiar recent căutam știri despre noul sezon. Aparent, frații care scriu povestea au o perspectivă total diferită pentru ceea ce urmează, față de ceea ce s-a întâmplat până acum, și de asta nu se aude încă nimic, cel puțin asta a spus CEO-ul de la HBO. E fain serialul, tu vrei doar să fii anti-val?
R: Numai în ciudă nu mă uit. Nu mă uit! Îmi pare rău de House of Cards acum, mă uit la Friends..
A: Îmi plac producții ca Friends, Seinfeld, Sex and the City, mă uit și la seriale din astea mai vechi. Ce mi-a plăcut foarte mult, e pe subiect și trebuie să zic chestia asta – Black Mirror. Eu m-am apucat și l-am văzut într-un mod atât de haotic. Știam de serialul acesta, citisem despre el, văzusem și trailere pe YouTube, ne-au mai zis și finii noștri – Gabi de la Sweet Paprika, dar era fix după Revelion și am zis să nu începem anul cu ceva trist, că așa părea, dar nu e. E chiar foarte complex și inteligent. În seara aceea am sfârșit prin a ne uita la un film pe care trebuie neapărat să îl recomand – Death at the Funeral (Moartea la înmormântare). E umor englezesc, cu siguranță o să vă placă. Așadar, recent, în luna ianuarie, au venit niște prieteni din București în vizită și au propus să ne uităm la Black Mirror. Am zis că nu se mai poate, toată lumea mi se părea că e cu Black Mirror, cum sunt pentru tine restul cu Game of Thrones. Am zis ”Hai să ne uităm, să vedem despre ce e vorba.”
Au pornit un episod random, eu aveam așa o reticență pentru că știam că serialul e despre tehnologie, despre cum tehnologia ne poate distruge viețile, despre cum tehnologia nu e bună. Și eu eram ceva de genul – ”Lăsați-mă, eu am treabă cu Instagram, cu Facebook, cu blogurile”, eram absolut convinsă de faptul că serialul mă va pune față în față cu niște realități care s-ar putea să nu îmi placă. Toate episoadele sunt destul de dark, marea majoritate abordează subiecte legate de felul în care tehnologia ne controlează viața, ba ne vede nu știu cine prin webcam, ba îți este ceva implantat și îți vezi amintirile, tot felul… E complicat, trebuie neapărat să vă uitați la Black Mirror.
R: Crezi că tehnologia ne schimbă, ne-a schimbat viața?
A: Vreau să cred că tehnologia ne schimbă viața în bine. Tocmai despre asta vorbeam și pe blog. Încerc cumva și cer ajutorul tuturor bloggerilor, vloggerilor, influencerilor – hai să facem cumva să oprim tot hate-ul care să întâmplă în online. Internetul trebuie să fie un loc bun, în care se întâmplă lucruri pozitive. Adică, comunicăm unii cu alții, de ce să nu profităm de lucrul acesta, de faptul că Internetul are o putere nemăsurată. Tu poți să intri în contact cu oricine vrei tu de la celălalt capăt la Pământului. Din Honolulu, dacă vrei.
R: Așa cum a fost cu noi, când ne-am întâlnit la o campanie și nici măcar nu a fost nevoie să mai facem cunoștință.
A: Toată lumea se știe de pe Internet. Am prieteni în America cu care mă cunosc doar din online efectiv, dar simt că îi știu de o viață. Cred că asta e partea bună cu Internetul, am legat niște conexiuni pe care ne-ar fi fost foarte greu să le facem altfel. Exista treaba aia cu ”îți trebuie 6 persoane ca să ajungi la oricine din lume”. Ei, câte îți mai trebuie acum? Zero! Îi scrii direct pe Messanger. Nu înseamnă neapărat că îți va răspunde, dar poți ajunge la persoana aceea, vezi care îi sunt preocupările, ce îi place, iar Instagram-ul îți oferă o definire a unei persoane.
Acum iau Black Mirror ca exemplu pentru că mă gândesc la episodul cu relațiile, ”Hang the DJ”, în care era prezentată o lume în care există o aplicație, te înscriai acolo și ei îți căutau ”the perfect match”. Te cuplau cu o anumită persoană, ieșeai la cină, acolo vă vedeați pentru prima dată, și aveai un dispozitiv ca un Nest, termostatul inteligent care îți face căldură în casă. Dacă apăsau amândoi odată puteau vedea cât timp va dura relația lor. Unii aveau 12 ore, alții 5 ani, unii 6 luni. După alea 6 luni, practic se despărțeau și treceau mai departe. Stând ei în pat, două personaje, se uitau la tavan și se gândeau – ”Cum a fost oare înainte de apariția acestui dispozitiv? Îți dai seama, oamenii trebuiau să se întâlnească, să vorbească, trebuiau să decidă dacă se plac, urma să avem o relație, să ne despărțim și să suferim pentru asta. Cât e de tare e cu aplicația asta.” Ei, cumva, au făcut tot scenariul acesta în viitor, în care oamenii viitorului se gândesc cum era în trecut, când lumea chiar trebuia să se întâlnească, să iasă la o cafea, să meargă la un film, să stabilească niște conexiuni, să nu fie totul pe un sistem. E chiar mindblowing. Și acum mă gândesc ce poate fi în viitor, pentru că e clar că de la generația bunicilor noștri până la noi s-au schimbat extrem de multe lucruri și I am dying to find out what is next.
R: Când ai trimis ultima oară o scrisoare?
A: Nu știu să-ți zic când am trimis ultima scrisoare, dar întotdeauna scriu notițe pentru colaboratorii mei când trimitem un pachet de la birou, tot timpul va exista o notiță scrisă de mână. Scrisori am scris foarte multe când am livrat primele comenzi pentru Infused, am scris în jur de 600 de scrisori de mână, a fost nebunie, la fiecare cu nume și așa mai departe. Ultima scrisoare pe care am avut în gând să o scriu, și cred că și gândul e foarte important, e adresată profesoarei mele de limba română din liceu, care e în Târgu Mureș, și căreia vreau să-i spun câte ceva. Trebuie doar să mai aflu adresa, dar o pun pe sora mea în temă și se rezolvă.
R: Cum o cheamă pe doamna profesoară?
A: Raluca, nu știu sigur acum numele de familie pentru că s-a căsătorit… Raluca Popa.
R: Și unde ai făcut școala?
A: Târgu Mureș, la liceul Unirea. Profesoara s-a mutat ulterior la Papiu, noi îi spuneam Ralucuța.
R: Doamna profesoară, dacă vedeți asta…
A: Nu, nu, trebuie să fie o surpriză. Ce scrisoare? Nu știm nimic de nicio scrisoare!
R: Ah, nu știm atunci. Spuneai la un moment dat ceva despre bunicii și părinții noștri. Ce părere au părinții tăi despre ceea ce faci tu?
A: Părinții mei mă susțin în ceea ce fac, și-au dat seama că poți faci bani din treaba asta. La început aveau și ei impresia că e ceva, cumva… cum să zic? Știi cum se gândesc părinții când e vorba de ceva artistic – că n-ai să faci tu bani din asta, că o să mori de foame. Așa a fost și situația când am vrut să dau la Liceul de Arte, ei au crezut că vreau asta doar pentru că mergea cea mai bună prietenă a mea de la vremea aceea, Alexandra Vintilă, care a mers la Arte, de altfel, și a urmat Vestimentar la UAD în Cluj. Până la urmă, le-am tot spus și eu, și-au dat seama și ei, că trebuie să lași copiii să facă exact ceea ce vor, să le oferi libertate, pentru că până la urmă tot acolo ajungi, prin foarte multe încercări.
Sora mea, de exemplu, recent și-a schimbat specializarea, nu mai vrea Vestimentar, vrea Design Interior. Acum câteva zile, vorbeam pe Facetime cu ea și mi-a spus că, desenând, și-a dat seama că o plictisește treaba asta și am zis ”Foarte bine că ți-ai dat seama acum” și nu după ce ai intrat la facultate, ca mai apoi să schimbi profilul. Și i-am zis și ei că mi s-ar părea foarte tare să aibă un an liber, că asta ar trebui normal să se întâmple și că s-ar putea ca nici acum să nu știe cu siguranță, a recunoscut și ea că nu știe exact nici acum. Nu-ți dai seama pur și simplu dacă îți place sau nu, lucrurile astea vin pe parcurs. Știi pe la 25 de ani, dar înainte de vârsta aia, nicio șansă.
R: Ziceai despre bani, că poți să faci bani… Nu o să te întreb câți bani faci.
A: E confidențial, nici nu îți pot spune.
R: Vreau să vorbim puțin despre colaborarea cu brandurile: cum alegi să lucrezi cu brandurile, cum alegi să-ți personalizezi conținutul sau oferta pentru branduri și tot așa. Care e strategia ta ca om care creează conținut, dar și pe partea de lucrat, colaborat pe partea de marketing?
A: Povestea începe undeva în 2016. Apropo de puterea prezentului, de felul în care gândești, de pozitivism, acum 2 ani am avut notate două lucruri în agendă și unul dintre ele era ca până la sfârșitul anului să semnez cu o agenție. Așa mi-am pus eu în minte pentru că blog-ul s-a dezvoltat foarte tare în ultimii ani, eu scriu de 6 ani pe Alina Ceușan, care era .wordpress, că a trecut prin toate fazele, iar acum e alinaceusan.net. Nu știu cum s-a întâmplat, cum nu s-a întâmplat, dar în decembrie 2016, înainte să plecăm în Mauritius, mi-a venit o propunere de la Global și trebuia să mă întâlnesc cu cineva să vorbim despre posibilitatea semnării mele cu această agenție.
Global Entertainment este o agenție care se ocupă de tot ce înseamnă blogging, vlogging, endorsement, cred că știi și tu despre ce este vorba. Repet, mi-am notat asta în agendă, am transmis gândul acesta în univers, pentru că și puterea lucrulului scris este mult mai mare și eu folosesc scrisul inclusiv pentru a memora ceva sau când îmi fac schițe, sunt și articole pe care le scriu de mână mai întâi. Cred că e vital să nu ne prindem touch-ul cu scrisul de mână, pe foaie, apropo și de scrisoare. Am semnat un ”Head of terms” după ce m-am uitat pe contract și mi-am zis că a fost un semn, că se întoarce la mine dorința aceea, uite că se întâmplă.
Eu la momentul respectiv aveam foarte mult de muncă. Imaginează-ți că dacă intram la 9 dimineața pe mail, până la 15 nu mai ieșeam de acolo. Stăteam și vorbeam despre campanii, despre idei, despre contracte, despre facturi, mă săturasem de chestia asta. Universul mi-a răspuns, iar momentan am o agenție care mă ajută cu toate lucrurile acesta, mă țin departe de hârțogăraie, stau mai mult pe zona de creativitate, desenez mult și pentru Infused, unde din nou avem de muncă, asta pe lângă faptul că blogul oricum îți ocupă 24/24, acum e și vlog-ul, și Snapchat, și Facebook, și Instagram și Instastories și nu știu ce mai apare, sincer. Pe Twitter încă nu sunt activă, dar cred că am și acolo ceva…
R: Vreo 1200 de followers…
A: Dacă mă apuc și acolo, toată ziua voi fi pe Social Media.
R: Îți dau un secret legat de ce o să apară: podcasting.
A: Știam ce înseamnă podcast și ultimul pe care l-am ascultat e unul de vreo 2-3 ore, pe care l-am ascultat când eram la Tarnița. Era un tip super pasionat care vorbea despre ciuperci. Tipul avea o pălărie făcută efectiv dintr-o ciupercă, care se găsește la noi pe toți copacii.
R: Tu te-ai uitat la video?
A: Era podcast, dar și cu video înregistrat. That is next level, dragă, să-ți faci și tu cu video. Să știi că mie îmi place foarte mult ideea de podcast, pentru că de multe ori și eu mă surprind doar ascultând ce fac unii pe YouTube. Pe lângă asta, cred că toată treaba asta a început de când eram mică și ascultam povești pe casetă. Trebuie să-ți imaginezi cum arată omul ăla, castelul, peisajul. Aveam toate poveștile – Alba ca Zăpada, Punguța cu doi bani…
R: Pe care le puteai asculta când vrei tu.
A: Mi se pare că dezvoltă foarte mult imaginația și cumva e un background foarte bun, să asculți oameni povestind. Și e comod.
R: Conținutul audio e singurul tip de conținut, la momentul actual, worldwide, pe care îl poți asculta pasiv. Exact ce ziceai și tu, că ascultai în timp ce desenai. Poți să te uiți la un video în timp ce desenezi?
A: Nu, eu dacă mă uit la un interviu, îl las jos în bară și aud doar sunetul.
R: Ți-am dat un pont acum, de ce ai putea face.
A: So that is next, trebuie să-mi fac. Bună dimineața, sunt Alina Ceușan și bine ați venit în noul meu episod de podcast. Episodul de beauty se mută de pe Youtube… pe podcast.
R: Ar putea fi un intro, da. Am închis paranteza. Hai să continuăm cu partea asta. Ai ajuns la Global…
A: Da. Hai să vorbim despre cum se întâmplă o campanie, de la start la finish, ca să zicem așa. Toată lumea are impresia că noi, bloggeri, promovăm orice. Nu e așa. Absolut orice propunere de colaborare care vine către noi trece prin filtrul meu. Este un produs care mie îmi place? Da sau nu? Nu – nu se întâmplă. Da – s-ar putea să se întâmple. Îmi place pentru că ce? Am auzit de el – da, bine, hai să vedem cum e. N-am auzit de el – bine, hai să vedem cum e. Tot timpul trebuie să existe o perioadă de testare, mai ales că discutăm de produse de beauty – ondulatoare, epilare definitivă, farduri și alte nebunii.
R: Perii rotative calde.
A: Absolut toate au această perioadă de testare, în care mă conving dacă merită sau nu. A fi influencer în ziua de astăzi înseamnă să ai o comunitate care are încredere în tine până la urmă, și trebuie să oferi articole sau informații despre produse care într-adevăr îți plac și care au funcționat pentru tine. Dacă vei vedea o reclamă care e falsă și e făcută pentru bani vei înțelege, o vezi că e făcută pentru bani și atât. Cititorii simt asta și prin scris, iar în video e mai grav, că ți se vede pe față cum povestești. Cred că e foarte important să ai o perioadă de testare și ca produsul respectiv să ți se potrivească. Dacă ai fost chemată la un press-trip în Franța sau în Alpi, gândește-te dacă vrei să te duci, dacă te reprezintă, dacă îți place ideea de travel, trebuie să iei în considerare și partea asta.
După ce te decizi că da, este un produs pe care vrei să-l încerci, treci la următorul pas. Îmi place să fiu foarte promptă pe proiecte și să le fac cât de repede pot. După perioada de testing o să mă apuc să filmez mai repede decât îmi zic ei, o să-mi fac ca un fel de jurnal cu ce s-a întâmplat, ce mi-a plăcut mie, ce nu mi-a plăcut, nu rămân niciodată pe dinafară aspectele negative. De la agenții îți vin diferite brief-uri, ce ar trebui să scoți în evidență la produsul respectiv, însă poți participa și tu la ce înseamnă acest brief, adică lucrurile sunt flexibile. Sunt doar anumite informații pe care trebuie să le transmiți, dar o poți face în felul tău. Până ca acest produs să ajungă în online, cu siguranță trebuie aprobat și de producător, de cel care ți-a oferit șansa acestei campanii, să spunem. De cele mai multe ori, dacă respecți ce scrie în brief, ai libertate totală. Eu, de cele mai multe ori chiar le spun clienților mei – ”Vă rog foarte mult, chiar știu ce fac, lăsați-mă să fac ce știu mai bine, știu cum să vorbesc despre un produs, în momentul în care îmi place foarte mult știu cum să transmit lucrul acesta. Uite, de exemplu, am acum un episod de beauty pe care trebuie să-l fac pentru că lumea a fost destul de sceptică în privința experienței mele sau a altor bloggeri cu aparatul Philips Lumea, de epilare definitivă, cu care te faci tu acasă, știu că-s chestii femeiești, până acum cred că ai avut doar băieții invitați la discuție, acum a venit și o fată să vorbească din astea.
R: Nu e adevărat, am avut și fete și vor mai urma. Și am și ascultătoare.
A: Intrase cineva pe Instagram, pentru că tot timpul vor exista și comentarii negative și hate gratuit, și postase un comentariu legat de faptul că acest aparat nu a funcționat pentru ea sau o prietenă de a ei, dar când deja e vorba de o prietenă, clar e inventat. Eu scriu povești, știu cum se întâmplă lucrurile. Și zicea ceva de genul – ”Nu știu dacă produsul acesta este așa de bun sau îl promovați doar pentru bani, că l-am văzut la atât de mulți bloggeri și toată lumea îl laudă”. Și mi-am zis că trebuie să fac un episod de beauty pe tema asta, pentru că eu eram chiar uimită de rezultatele obținute. Mai avusesem o tentativă cu acest aparat, dar din cauză că nu ai voie să te faci dacă stai la plajă, la soare, și fusese vară, fusese vacanță, nu am apucat să-l folosesc cât și cum trebuia.
Acum când am reînceput programul și m-am ținut, am scris totul în agendă, la fiecare 2 săptămâni îmi făceam singură ședința respectivă, acasă. După 8 săptămâni am fost surprinsă de rezultate și am făcut o postare. Dar probabil că o postare foto nu este la fel de convincing ca un episod de vlog sau ca o poveste cum e discuția aceasta dintre noi și s-ar putea să nu te convingă la fel de bine, însă era o fotografie care făcea parte din brief, era ceva ce noi trebuia să postăm. Comentariul nu era bun nici pentru brand, nici pentru mine, nu era bun… pur și simplu. Dacă eu am avut o experiență bună, asta am transmis mai departe și cred că lucrurile astea trebuie discutate și lămurite. Lumea are impresia că facem asta pentru bani. Nu. Toate lucrurile sunt foarte bine alese.
O să vezi că fiecare blogger are niște produse în care crede, niște produse cu care lucrează, nu ne dăm toți cu același rimel, că-l primim e partea a doua. Dacă îl recomandă toată lumea nu-l transformă automat în cel mai bun, trebuie să-l testezi tu pe pielea ta. La fel și cu fondul de ten, iar aici ajungem la o întrebare care cred că și ție o să ți se pară ciudată. Mă întreabă pe mine cineva – cu ce fond de ten te dai și ce nuanță într-o poză oarecare. Nu văd ce relevanță are nuanță, sigur nu avem aceeași nuanță de piele. Nu trebuie să o luăm așa orbește. Unele produse s-ar putea să funcționeze pentru tine sau nu. Cum Lumea s-ar putea să nu fi funcționat pentru domnișoara respectivă pentru că avea păr blond sau roșcat, adică niște nuanțe pe care respectivul produs nu funcționează. Doar un exemplu din foarte multe.
R: Cred că ai putea vorbi zile întregi într-un podcast despre experiența ta.
A: Sunt foarte multe de spus, într-adevăr. Vreau să fac acest video în care nu să le povestesc experiența mea și de ce a fost așa de bună, ci să înțeleagă că fiecare dintre noi poate avea parte de o experiență diferită cu un anumit produs și că trebuie să încerci. Dacă mă vezi pe mine și eu zic că a funcționat, nu înseamnă că automat va funcționa și la tine. Trebuie să-l iei, să-l folosești și să te convingi. Pentru mine a funcționat. Mă crezi sau nu? A funcționat! E simplu.
R: Alina, am vorbit despre munca ta, despre ceea ce faci tu, despre experiența ta. Vreau să facem un joc de imaginație: unde o să fie Alina peste 20 de ani, 15 ani?
A: Nu știu ce fac mâine…
R: Eu știu, dar te vezi acasă, având copii, un câine, ceva în 10-15 ani?
A: Eu acum am 25 de ani, în 10 voi avea 35. Mă văd având copii cu siguranță până atunci, 1-2-3, nu știu câți, câți o să vină. S-ar putea să fiu și mutată din țară. Sper ca până atunci să fiu un blogger care contează în scena internațională, mult mai implicată în ceea ce înseamnă industria modei, cu siguranță voi avea până atunci și brandul meu propriu de îmbrăcăminte. Sunt multe proiecte pe care le am în cap, dar nu e ca și cum e un plan de 5 ani sau 10 ani. Mă văd făcând în continuare ce fac și acum, nu înseamnă că dacă o să am 30 de ani mă las de blogging sau vlogging, că dacă o să am un copil o să renunț la ce fac acum. Eu sunt genul de persoană care încontinuu caută experiențe noi, vrea să facă altceva, nu are stare.
Ast-noapte m-am așezat în pat, iar era vreo 3 dimineața, nu puteam să dorm, îmi veneau o groază de idei. Și am făcut un exercițiu, învățat tot de prin cărțile astea minune, și îți imaginezi că în stânga și în dreapta ai câte o ușă. Cum vine gândul, intră pe ușa din dreapta și iese pe cea din stânga. Încerci cumva să scapi de toate gândurile, exact ce voiam să fac și eu aseară. Am tot încercat să aduc și asta în discuția noastră, dar întrebări peste întrebări, și am trecut mai departe. E foarte greu de controlat mintea omului, e ca și cum ai avea deschise vreo 400 de tab-uri pe Desktop și ți se blochează tot. Ești prezent, dar în momentul în care te hotărăști să te culci și ești doar tu cu gândurile tale, doar tu ești responsabil să le dai afară pe toate. Să îți impui să te liniștești, nu să te gândești la ziua și planurile de mâine, pentru că știu că toate gândurile de pe lume îți vin în momentul acela în cap, dar trebuie să știi și cum să scapi de ele.
R: Acum, la final, să spunem că vrea cineva să intre pe zona de fashion, ca și blogger, vlogger, instagrammer, podcaster, snapchater, creator de conținut. Dacă ar fi să-ți spună -”Alina, dă-mi 2-3 sfaturi tehnice, practice” – pentru că deja chestiile teoretice le-am spus, dacă le-ați sesizat, revedeți discuția, dar chiar primii 3 pași pe care ar trebui să-i facă.
A: Nu știu de la ce canal să începem.
R: Hai să pornim de la blog.
A: Eu am foarte multe întrebări pe tema asta și chiar m-am gândit să fac la un moment dat un Masterclass pe online, pe ideea ”how to blog” și cum să începi, pentru că eu am făcut foarte multe lucruri de capul meu, singură. Inclusiv, dacă vrei să-ți faci un blog, eu tuturor le spun – ”Vrei să-ți faci un blog? Și de ce vorbești acum cu mine și nu ești pe WordPress?” Nu să-ți cumperi un domeniu, I am not asking you to spend money. Intri și pur și simplu îți pui numele.wordpress.com și vezi dacă merge treaba.
R: Bun, pasul 1. Intri pe WordPress sau pe orice altă platformă de genul.
A: Eu am recomandat WordPress pentru că am început cu asta. Nu mă plătește WordPress, doar l-am propus pentru că este o platformă foarte ușor de folosit, oricine poate intra să-și facă un blog, îți ia 5 minute, dar dacă ești genul care gândește mult s-ar putea să-ți ia 4 zile, că tot stai și te uiți la teme pe ThemeForest și de astea. Pasul 1 e să începi. Action. Just do it.
R: Dacă vrei să-ți faci un canal de YouTube, te apuci de filmat primul video. Dacă vrei să-ți faci un blog, îți publici primul articol, o să fie cel mai nașpa articol, o să ți-l amintești forever. Dacă vrei să-ți faci un cont de Instagram, fă-ți contul acela de Instagram. Do it.
A: Cred că în ziua de azi ideea e să fii un om al acțiunii, pentru că s-ar putea să ai talent cu carul la vorbit, scris, fotografiat, editat, la ce vrei tu, dar să ți-o ia alții înainte. Care nu au atât de mult talent, dar au acel drive de a face lucrurile. La concluzia asta am ajuns și eu cu campaniile. Chiar am auzit într-un alt podcast – că noi românii găsim probleme în orice. Apucă-te și fă! Și eu am avut problema asta – ”nu am camera potrivită, nu am trepied, nu am lumină”. Nu există așa ceva. Filmează la lumina zilei, pentru că există lumina zilei, dată de la Dumnezeu! Pune-ți aparatul ăla în față, că ai iPhone, filmează HD, 4K, stai liniștit că e perfect dacă vrei să discuți un subiect, lucru de care cu siguranță e nevoie pe YouTube în ziua de azi, îți pui telefonul pe un trepied sau pe o cutie de adidași, pe o oală, pe orice, îl pui acolo și începi să înregistrezi. Asta e super important, să-ți dai seama că trebuie făcute lucrurile. Poți să stai să faci un plan dacă vrei să faci mai multe episoade, dacă vrei să faci o analiză detaliată a ce vrei să faci, o strategie, dar lucrurile astea duc spre partea de procrastinating – ”Nu vreau să fac”, ”Mai las un pic” etc. Avem nevoie de oameni care să se apuce și să facă lucrurile, dar hai să mă mai gândesc la niște lucruri efective.
R: Pasul 2. Pasul 1 a fost ”do it.”
A: Și asta e un fel de pas 2. E un îndemn, sper să nu o luați ca ceva teoretic, e doar un îndemn. Dacă vrei să te apuci de ceva, apucă-te și fă! Tot timpul vor exista oameni mai buni ca tine, oameni care fac mai multe ca tine, ideea e doar să te apuci și să faci lucrul pe care ți-l dorești. Multă lume îmi zice – ”Cine o să-mi citească articolele?” Who knows?” Mie cine mi le citea la început? Nu știu, mi le citeau prietenii, familia, colegii de facultate, lumea care era în jurul meu…
R: Uite că ajungem la punctul 2. Dacă creezi conținut și te stresezi în legătură cu cine va consuma, recomandarea mea e să scrii 2 articole, ia-ți 10 prieteni de pe Facebook, ia-ți părinții și spune-le – ”Am scris asta, citește. Dacă îți place, este acolo un buton de share și apasă-l dacă vrei. Dacă nu-ți place, spune-mi ce nu îți place.”
A: Asta înainte sau după ce ai postat?
R: După ce ai postat, ai scris articolul sau ai filmat video-ul respectiv, trimite-l la prieteni. Avem cu toții pagini de Facebook și câte 200-300 de prieteni.
A: Asta dacă ai nevoie de confirmarea asta, să-ți zică cineva că e ok. Și e în regulă să ai nevoie de confirmare la început.
R: Exact. Eu asta aș zice: scrieți, iar apoi trimiteți textul la 10 persoane. Sau 5. Nu 5, ci 10. Luați 10 persoane, dar nu vă gândiți la influenceri cu 7000 de urmăritori la oameni, uitați de aceștia. Uitați-vă la oameni care ar fi sinceri și vă pot spune ”Da, îmi place, dar ai greșit acolo sau nu faci bine chestia aia”. Eu am înregistrat un podcast și i l-am dat unei persoane în care am avut încredere, care mi-a zis că i-a plăcut, doar că i s-a părut că mă chinui prea mult să fiu cineva cine nu sunt.
A: Aici voiam să ajung și eu. E foarte important să fii tu. Eu am repetat asta la fiecare speech pe care l-am avut, la fiecare conferință. Toată lumea îmi zicea la un moment dat – ”Dai atât de multe informații, de ce le zici tot?” Da, vă zic tot, cu ce să editați, ce să faceți, pentru că tu, astăzi, o să ieși din sala asta cu niște informații, dar nu vei ieși cu mintea mea. Există ceva ce nu îmi poți lua. Îți pot da toate lucrurile astea, ți le pot pune în față, dar mai departe depinde de tine cum le faci și la ce nivel, dar un singur lucru nu mi-l poți lua, cum sunt eu și cum gândesc eu. Și treaba asta e valabilă la oricine. Dacă tu ai ceva de zis și simți că ai ceva de zis, just do it! Părerea ta contează și vor exista oameni care vor intra, vor citi și le va plăcea. De ce? Nu pentru încerci să fii ca altul, ci pentru că ești tu.
R: Cred că există două diferențe când vine vorba de ideea bună: ideea bună executată și cea doar vorbită, în statul de idee.
R: Și acum pasul 3.
A: Ca să fie tot practic și de început… e foarte important să ai prezență pe Social Media. Social Media ce înseamnă în ziua de astăzi, 2 ianuarie 2018? Instagram, neapărat Instastories, Facebook, Pinterest este foarte bun pentru a promova articolele de blog vizual, prin imagini, pe plan internațional. Nu pot să explic cât de important e pentru orice brand, poate vrei să începi o afacere, nu un blog, să aibă prezență în Social Media, totul se întâmplă aici în ziua de azi și totul depinde de cum te exprimi.
Ok, ai început blogul. Să zicem că mergi pe varianta pe care am ales-o eu, numele tău, îți faci sau ai deja username-ul. E vital să comunici în linie pe toate platformele pe care ești activ, iar asta e o altă treabă pe care nimeni nu o zice. Chiar vorbeam cu Carmen la un moment dat despre momentul acela când te întreabă iubitul – ”Mai ai mult de lucru” și tu îi zici că mai ai 10 minute și termini. Dar ce termini? Am terminat de scris și i-am dat ”post”. De acolo începe total alt război. Trebuie să intri pe Instagram, să-ți pui link-ul de la articol în profil, la freshly pressed , trebuie să intri pe Instastories și să le pui niște vizualuri cu ”Swipe up”…
R: Dacă ai 10.000 de followers.
A: Trebuie să-i dai share pe Facebook. Cel puțin acesta este procesul meu: îi dau share pe Facebook, pun o poză sau mai multe pe Instagram, în funcție de vizualul de ansamblu pe care vreau să-l creez în Feed, îmi schimb coverul de pe Facebook cu o poză pe care am folosit-o ”featured” în articol, pun și acolo un link către articolul respectiv. Pe lângă asta mai ai de gândit încă vreo 2-3 texte pentru postările de Instagram și Facebook, tu când lansezi articolul ce zici? Și eu de multe ori îi dau post, că altfel stau apoi 15 minute mă gândesc – ”Ce să vă spun în acest articol în care v-am spus despre…?” Și chestia asta ia foarte mult timp. Lumea nu se gândește ce înseamnă să postezi un articol, dar îi invit să intre în Meta, în WordPress, și discutăm mai departe după. Sunt multe lucruri în spate.
R: Alina, ca și concluzie: unu – te apuci de treabă, doi – vorbești cu prietenii, apropiați, trei – Social Media.
A: Cam aceștia ar fi primii pași. De acolo dai frâu liber imaginației și scrii despre ce îți place.
R: Unde te găsește lumea pe Internet?
A: Pe mine mă găsiți pe alinaceusan.net, acolo scriu de 6 ani. Scriu în continuare, nu voi lăsa scrisul pentru video, vlogging sau alte chestii. Mă găsiți în fiecare zi pe Instagram și Instastories, după disponibilitate și chef, și mă găsiți și pe YouTube în fiecare luni cu episodul de Beauty. Și încercăm să aducem cât mai multe episoade în fiecare săptămână în restul categoriilor. Mă simt ca la finalul fiecărui video de pe YouTube. Subscribe!
R: Ai văzut că e mai simplu cu podcasting-ul? Nu trebuie să te filmezi, nu trebuie să bată cumva lumina…
A: Da, e foarte interesant și mie îmi place foarte mult sentimentul pe care îl ai când asculți un podcast. Eu aștept momentan să vină vară, am așa un film în care stau la birou cu fereastra deschisă, ascult un podcast, bate vântul prin perdele, e fain și cald, beau o cafea, scriu ceva și ascult niște oameni care vorbesc despre lucruri foarte importante. Mi-au plăcut foarte mult subiectele pe care le-ai abordat până acum în podcast-uri și sper să văd cât mai mulți oameni venind aici și împărtășind cu ceilalți ceea ce știu ei.
R: Alina, îți mulțumesc frumos. Oameni buni, am vorbit cu Alina Ceușan, o găsiți pe alinaceușan.net. Și… nu uitați, de obicei nu fac chestia asta, dar pentru că sunt om de marketing nici nu îmi voi cere scuze pentru treaba asta: dacă ascultați pe katai.ro, puteți să dați share pe Facebook, pe Twitter, chiar și pe Google, nu mă supăr…
A: Dați share peste tot și hai să le spunem și altora despre podcasturile astea pentru că sunt super interesante și chiar vă invit și eu să urmăriți și celelalte episoade, cu siguranță o să vă pierdeți puțin așa. E tare numai să stai în pat sau în vană și să asculți un podcast. Try it, I dare you!
R: Nu uitați să dați subscribe pe iTunes sau să vă abonați pe katai.ro, o să primiți pe mail, faceți ce vreți voi, dar să văd că susțineți acest podcast. Vă doresc o zi frumoasă, o seară frumoasă, o dimineață frumoasă, o orice să fie frumoasă și keep up the good work.
