15 Oana Zăinescu și Alina Dragoș – Ce cuvânt definește cel mai bine organizarea de evenimente?

Poate nu trebuie tot timpul să știm care e finalitatea: enjoy the ride, cunoști oameni, ai parte de experiențe.

Am avut onoarea să particip în industria de evenimente din toate cele 3 baricade: ca organizator, ca invitat și ca participant. Și de fiecare dată am observat un lucru foarte important: evenimentele sunt un prilej foarte bun în a cunoaște oameni noi, idei, tactici și teorii noi.

Ba mai mult, dacă ar fi să o dau pe partea de business, cred că ROI-ul pe care un eveniment de business ți-l poate aduce este networking-ul pe care-l faci. Nu pitching. Nu selling. Ci networking.

Așa că am vrut să discut cu persoanele care se ocupă nu doar de evenimente de business, dar și de evenimente mai speciale din viața omului, cum ar fi nunți, botezuri, zile de naștere etc.

Alina și Oana lucrează împreună de mai bine de 10 ani, în diverse contexte. Invitația de a organiza o nuntă pentru un colaborator a venit pe neașteptate și nu știau de pe atunci că vor ajunge să aibă o agenție de organizare de evenimente.

Cum a fost trecerea de la joburile anterioare la agenție? Despre asta și despre multe altele veți afla în podcastul de față.

Psss…Vrei un discount pentru evenimentul pe care îl organizezi anul acesta? Ascultă provocarea fetelor!

Subiecte discutate în podcast

  • Câteva cuvinte despre fiecare: Oana despre Alina și Alina despre Oana
  • Ce anotimp îi place Oanei și de ce
  • Cum sunt împărțite rolurile în HoHa
  • Despre cum s-a născut HoHa Weddings and Events și unde au ajuns de-a lungul timpului
  • Care este procesul de lucru la HoHa
  • Ce este un s’mores bar
  • Despre bani. Despre bani și organizare
  • Avantajele de a lucra cu un event planner
  • Ce îi place Oanei la iarnă
  • Cu cât timp înainte gândesc campanii
  • Comunicarea de Crăciun
  • Cum puteți să o ajutați pe Oana cu blogul ei
  • Cine organizează nunta Oanei
  • Istoria mea cu Alina și Oana
  • Despre relația lor cu colaboratorii
  • Care este evenimentul care le-a inspirat în ultima vreme
  • De unde își iau inspirația pentru evenimente

Idei și citate pe care le vei auzi:

  • Ai fi surprins că oamenii mai în vârstă sunt mai deschiși la lucrurile inovative.
  • Trebuie să fii deschis în momentul în care cineva vine și îți propune ceva.
  • Îmbrățisează ideea, apucă-te de treabă, că poate îți iese ceva interesant.
  • Poate nu trebuie tot timpul să știm care e finalitatea: enjoy the ride, cunoști oameni, ai parte de experiențe. Asta mi se pare foarte fain.
  • PRul e legat de bun simț. Dacă ai bun simț, poți să faci PR.
  • Cuvântul care definește cel mai bine organizarea de evenimente este adaptabilitatea.

Resurse

Persoane menționate:

Mihai Oprean de la Bigtime Productions

 

Nu uita că te poți abona la podcast pe iTunes sau dacă ai Android, pe Stitcher.

A post shared by Robert Katai (@katairobi) on

Audio Transcript

 

R: Bună ziua, oameni buni, şi bine aţi venit la un nou episod al Podcastului lu` Katai. Episodul acesta va fi mai special, mai diferit, pentru că nu voi avea numai un singur invitat, ci doi. Sau două invitate, de fapt și de drept.

O: Două invitate.

R: Aşa, bun. Începem din nou. Nu mai începem, dă-i pace.

A: Putem începe din nou, dacă vrei.

R: Nu mai începem. Aşa, continuăm.

A: Salut.

R: Le am alături de mine pe Hoha. Pe Oana şi Alina sau Alina şi Oana.

O: Sau Ali-Oana.

R: Ali-Oana? V-a mai zis cineva Ali-Oana?

O: Nu, dar ne-am gândit să ne facem o firmă Ali-Oana SRL.

R: Încă o firmă?

A: Da. Păi impozite trebuie plătite peste tot.

R: Cred că PSD-ul s-ar bucura de asta, nu?

A: Absolut. De aia mi-am luat şi geaca asta roşie. Embrace the evilness in our lives.

R: Ce faceţi fetelor?

A: Bine. Ne e un pic frig. A venit toamna. Acoperă-mă cu două geci.

R: Zilele trecute a şi nins deja. Am trecut de ”a venit toamna.” Alaltăieri a nins.

O: A venit iarna.

A: Nu, nu. Noi suntem în negare. Până în 1 decembrie, nu. E toamnă.

R: Eu mai ştiu pe cineva care numai din 10 sau din nu ştiu cât decembrie îşi ia ţiţon odrag. Ştii pantalonii aceia sub?

O: Ioi ţiţonii odrag.

R: Şi dacă e frig de nu mai poate, numai din ziua cutare, 10 sau 5 decembrie, începe să îşi ia ţiţon odrag.

H: Ce să zic? Foarte organizat. Sau primul pas spre psiho.

O: Perfect. Eu vreau să vă anunţ cu această ocazie că intru în hibernare. Hibernare. Nu mă sunaţi, nu mă căutaţi. Mai răspund pe Skype dacă vreţi să mă vedeţi, dar nu mai ies din casă până în ianuarie.

A: Oana este o fană declarată a anotimpului rece. După cum se vede.

R: Nu-ţi place?

O: Nu. Nu.

R: Îţi place vara?

O: Bineînţeles. M-am şi născut vara, deci vara pentru mine… vara e doar a mea.

R: Mie nu-mi place vara, şi nici iarna. Mie-mi place toamna şi primăvara.  Ştii cum e? Vara e foarte cald…

A: E prea cald.

R: Şi iarna-i foarte frig. Da.

A: Nu-ţi plac extremele.

R: Nu.

A: Foarte ciudat pentru un ungur.

R: No, ia spune-ţi-mi voi despre voi. Alina, în două minute, pentru cei care nu te cunosc şi ascultă podcastul acesta.

A: Dar cine nu mă cunoaşte?

R: Toată lumea zice chestia asta – ”Cine nu mă cunoaşte?”

A: De exemplu, dacă o întreb pe mama, pe Oana… toată lumea mă cunoaşte.

R: Nu. Facem altfel. Oana, tu trebuie să spui despre Alina. Si Alina, tu trebuie să spui despre Oana.

O: Eşti sigur?

A: Spune cum am discutat. Sunt foarte slabă şi foarte frumoasă.

O: Pentru cei care se uită la noi acum…

R: Pun poză.

O: … şi au televizorul alb-negru, Alina este îmbrăcată cu o geacă roşie, are un ruj asortat de la o firmă… nu avem voie să zicem nume de firmă?

R: Avem voie, normal.

A: Spune, spune că a fost scump.

O: De la MAC. De la MAC.

R: 1000 de euro.

O: Să se vadă.

A: Să se ştie investiţia.

O: Arată foarte bine astăzi.

A: În general.

O: Alina este o persoană…

R: Ştiam eu că o să fie mai greu cu două invitate.

A: Da, absolut.

O: Bun, despre ce trebuie să vorbim?

A: Partea bună la noi e că de obicei vorbim, acum încă nu ne-am dat drumul, dar vorbim deodată. Acelaşi lucru, aceleaşi cuvinte, de aia lumea ne confundă. Chiar dacă Oana este blondă, eu sunt brunetă, ne cheamă diferit. Doamne ajută că nu ne cheamă la fel. Avem inclusiv colaboratori, furnizori cu care lucrăm des, care ne confundă. Avem manager de locaţie care mă sună pe mine şi îmi spune – „Hei Oana, ce faci?” Aşa că undeva la 3 luni de zile după ce a început să se întâmple chestia asta tot mai des, am decis să îmbrăţişăm acest lucru. Aşa că dacă o să mă vezi pe stradă şi o să mă strigi Oana mă voi întoarce şi te voi saluta pentru că… nu mai contează.

O: Da. Şi ca să facem lucrurile şi mai distractive, de obicei ne mai şi îmbrăcăm la fel. Şi ne facem poze.

R: Serios?

A: Da. Ca să confuzăm şi mai mult lumea pentru că ni se pare un joculeţ foarte distractiv.

R: Aţi făcut asta la o nuntă sau la un eveniment?

A: Am făcut la mai multe.

O: Am făcut la mai multe, da.

R: Şi? Ce ziceau mirii? Bine, de fapt cred că mirii s-au obişnuit deja cu chestia asta. Cu voi. Alina-i Alina. Oana-i Oana.

A: Da, da. S-au obişnuit cu noi. Ei cred că sunt singurii care nu ne confundă. Tocmai pentru că task-urile în business-ul Hoha… deja am luat-o pe partea formală a acestui podcast.

R: Nu, nu, nu. Nu o ducem acolo.

A: Sunt împărţite. Nu, nu o ducem. Stai liniştit. Am vrut doar să te sperii. Păi Oana se ocupă de anumite lucruri, eu mă ocup de altele.

R: Hai să vedem. Tu cu ce te ocupi?

A: Eu mă ocup cu bani, cu logistică.

R: Atât.

A: Şi cu furnizori, cu programul şi, în general cu…

O: Cu negocierile.

A: Da, da. Eu sunt partea mai hard a business-ului şi Oana se ocupă cu ce-i mai frumos.

O: Eu mă ocup de partea de design, cromatică, concept, aplicarea conceptului, de fapt. Partea mai artistică. Eu nu mă bag în negocieri, nu mă bag în bani, nu mă bag în facturi.

A: Eu nu mă bag în flori.

O: Decât dacă trebuie să pun o floricică pe factură şi atunci…

R: Ca să arate mai bine.

O:  N-am făcut o şedintă la început. Să nu te gândeşti că am făcut o şedinţă la început şi am spus – ”Alina, tu te vei ocupa de asta, Oana tu te vei ocupa de asta.” Am mers foarte natural şi în momentul în care am început să lucrăm împreună fiecare s-a ocupat de ce i-a făcut mai mult plăcere.

O: Ne-am completat foarte bine.

R: Bine, dar staţi puţin. Voi aveţi un background?

A: Noi avem. Asta voiam să spun.

O: Bineînţeles.

A: Noi lucrăm împreună de 10 ani de zile. Am lucrat împreună în agenţii de advertising, am lucrat împreună pe freelance, am lucrat împreună la aceeaşi prăjitură, care ne-a ieşit sau nu, nu o să ştiţi niciodată.

O: Dar avem poze.

A: Lucrurile s-au reglementat oarecum foarte natural din punctul acesta de vedere. Și așa e logic. Dacă eu ştiu să fac mai bine o chestie, nu are rost să o chinui pe Oana şi să o pun să înveţe ceva nou, nu? Nu mai bine face ea lucrurile la care deja se pricepe foarte bine şi de care eu nu am habar? Şi ca să revenim la întrebarea iniţială, că s-ar putea ca oamenii care chiar ne ascultă cu atenţie să creadă că am băut ceva, mirii sunt singurele persoane care nu ne confundă, tocmai prin prisma faptului că într-un an de zile, cât lucrăm împreună pentru pregătirea nunţii lor, s-au obişnuit că – ”Asta e Alina, ea-i cu astea. Oana e blondă, aia care face chestiile celelalte.” Dar în rest, îţi zic, e foarte amuzant să treci prin sală grăbită să rezolvi un task şi să auzi că te strigă şeful de sală – „Oana, Oana”. Şi tu eşti – „Da, vă rog. Spuneţi”.

R: E foarte interesant cum de la advertising, freelancing, PR, design, aţi ajuns să începeţi Hoha, pe organizare de nunţi, apoi evenimente, evenimente corporate. Şi acum am înţeles că dezvolaţi şi mai tare Hoha.

O: Da. Tot aşa, a venit natural. Am început cu nunţile pentru că acolo a fost prima cerere. Adică noi aveam deja clienţi…

R: No, stai puţin. Să înțeleg că a venit cineva la voi şi v-a cerut să faceţi o nuntă?

A: Da. Noi două lucram împreună pentru un client şi ne ocupam de social media pentru el şi, mă rog, chestii de design, partea asta de creaţie corporate. Nu avea nicio legătură. Şi ne-a spus – ”Uite, eu mă căsătoresc în două luni de zile şi vreau să mă ajutaţi cu organizarea nunţii, pentru că oricum voi aveţi contacte în piaţă, oricum vă pricepeţi, oricum ştiţi stilul meu de viaţă, personalitatea mea.” Și am zis – ”Ok. Noi nu ştim să facem chestia asta. Cum să te ajutăm? Adică trebuie să mergi la un profesionist.” Şi persoana în cauză, clientul respectiv, ne-a spus – „Da. Voi sunteţi profesioniștii, doar că nu v-aţi dat seama.” Am făcut un two steps back şi am zis că o să îl ajutăm pentru că ne e şi prieten deja de ceva timp.

O: Îl ştiam de multă vreme, colaboram cu el de mult.

A: Hai să vedem ce iese, ne-am spus. Până la urmă, omul nu o să fie nemulţumit, nu o să arunce după noi cu roşii pe stradă.

O: Şi a ieşit bine.

A: A ieşit foarte fain. Pot să spun că toată lumea de acolo a rămas foarte şocată. Pentru că a fost acum 4 ani de zile. Conceptul pe care l-am implementat şi ideile pe care le-am avut noi erau total noi în acea perioadă. După aceea, am pornit pas cu pas, a mai  venit o recomandare, a mai venit încă o recomandare. Noi, în primul an de activitate, nu ne-am făcut niciun fel de promovare. Am mizat doar pe promovarea din viu glas, cum se spune în popor, care cred eu că e şi cea mai bună carte de vizită într-un domeniu atât de personal cum sunt nunţile. Apoi, clienţii noştri care s-au căsătorit, şi-au dat seama că ei au un business şi au zis – „Stai puţin. Cu cine să îmi fac eu petrecerea de Crăciun dacă nu cu wedding plannerii? Că e tot un eveniment”. Corect, tot un eveniment. Şi aşa am început să ne dezvoltăm şi pe partea de evenimente corporate. Tot ce înseamnă zile de naştere în companie, petreceri de Crăciun, lansări de servicii, de produse, evenimente targetate. You name it, we’ll do it.

O: Exact. Şi bineînţeles, mai departe, pe partea de creative, pe parte de social media.

R: Voi, de fapt, vă comportaţi ca o agenţie?

O: Practic, da.

R: All in one.

O: Suntem o agenţie pentru că avem copywriters, designer, PR.

R: Aveţi pagină de Facebook. Sunteţi o agenţie.

A: O da, dacă acestea ar fi singurele două criterii pentru ca să devii agenţie…

O: Şi avem şi site, din acela cu www.

R: www. E bun atunci. Am văzut că aveţi şi Instagram.

O: Da, da. Şi pe Instagram. Cum să nu?

A: Pe toate.

O: Suntem pe toate canalele.

R: E foarte interesant cum, de fapt, un client v-a făcut pe voi să vă daţi seama că trebuie să faceţi chestia aceasta.

A: Noi nu ne-am gândit niciodată la a explora piaţa aceasta de nunţi şi evenimente. Dar mergând ca şi nuntaşi de profesie, pentru că ştii că în orice viaţă este un flux în care toţi prietenii tăi se căsătoresc şi după fac botez, aşa e ciclul vieţii…

O: Te duci la 70 de nunţi într-un an.

A: Te duci într-una la cumetrii, nunţi, tăieri de moţ, ce or mai fi.

O: După care încep botezurile.

A: Exact. Şi ne-am gândit – ”Din toate petrecerile la care eu am participat, pot să pun pe foaie 3 lucruri care mi-au plăcut atât de mult încât aş vrea să le reproduc la nunta mea, la petrecerea mea?” Şi sincer, nu au fost lucruri atât de remarcabile, care să ne facă să zicem ”wow.”  Înseamnă că este loc pe piaţă de nişte wow. Iată-ne, fetele cu wow-ul.

O: Pe lângă asta, stând noi şi gândindu-ne la câte nunţi am fost, ne întrebam – ”Tu Alina, dar oare la nunta aceea ce culori au fost? Ce flori au fost pe masă? Ai ţinut minte ceva?”

R: Acesta e deja defect profesional la tine.

O: Bine, da. La mine da.

A: Îţi dai seama. Ca şi designer de atâţia ani…

O: Dar în momentul în care nu ţii minte anumite detalii sau nu ţii minte o nuntă, nu rămâi cu ceva după nunta aia, nu ţi-a atras atenţia cu nimic, e grav. Și ne-am gândit că poate am putem să facem noi chestia asta – să rămâi cu ceva de la nunta la care mergi.

R: Vă plac mirii? Hai să îi numim pe miri – clienţi, de fapt. Că ei sunt clienţi.

A: După un an de zile, ne sunt prieteni. În momentul în care lucrezi un an de zile aproape lunar cu persoana respectivă, nu mai e doar client. Avem…

O: Avem o altă relaţie.

A: Avem o altă relaţie cu ei şi păstrăm legătura cu aproape toţi mirii pe care i-am avut. Şi acum, la anul, ne pregătim de un botez pentru un mire pe care l-am ajutat să îşi spună pirostriile anul acesta, deci..

R: Foarte tare.

O: Suntem deja ca în familie.

A: Da. În multe situații suntem ca în familie pentru că noi implicăm şi părinţii şi familia atunci când se doreşte. Când vedem că există un minim de entuziasm şi de interes, încercăm să-i implicăm. Nu suntem…

O: Nu suntem genul care să spunem  – ”Noi ştim şi numai noi ştim să facem asta şi voi nu trebuie să vă ocupaţi de nimic.”

A: Noi înţelegem că ce aducem pe piaţă e un lucru relativ nou în România şi că încă, din păcate, ne luptăm cu foarte multe clişee şi cu foarte multe preconcepţii de genul – „Dar de ce ai tu nevoie de wedding planner? Eu, ca mamă, ştiu tot şi doar eu mi-am făcut nunta acum 30 de ani şi ce s-o fi schimbat?” Atunci, încercăm să le explicăm şi părinţilor şi bunicilor şi mătuşilor şi oricui mai vrea să fie implicat în organizare, cum facem noi, cum lucrăm, cum ne pot ei ajuta şi, spre surprinderea noastră, feedback-ul şi interesul persoanelor în vârstă faţă de conceptele noastre au fost întotdeauna foarte, foarte bune. Ai fi surprins şi tu să afli, şi poate şi ascultătorii, că persoanele în vârstă sunt primele care o să dea iama în S’mores Bar, poate nici neştiind ce înseamnă.

O: Primii care îşi fac tatuaje temporare.

R: Ia să aud chestia asta cu barul. Ce e chestia asta, S’mores?

O: S’mores bar.

R: Uite că eu nu am auzit de asta.

A: Păi na, din păcate poate nu ai fost invitat la nunta respectivă.

R: La o nuntă, da.

O: S’mores sunt bezele prăjite în foc, puse între doi biscuiţi.

O: E o treabă americană pe care acum am introdus-o şi la noi.

R: Da, da. A, deci ştiu de fapt, dar nu ştiam că li se zice aşa.

O: A. S’mores. Şi am avut o nuntă unde tematica era camping wedding şi atunci era clar că trebuia să avem ceva făcut la foc. Bineînţeles, n-am făcut foc de tabără pentru că nu ne permitea locaţia, dar am adus nişte bezele şi am făcut un fel de indoor.

R: Vrei să zici că oamenii în vârstă sunt mai deschişi la lucruri mai inovative?

A: Da, da, da, da.

O: Păi gândeşte-te la câte nunţi au fost ei şi s-au plictisit.

A: Probabil şi acesta e unul dintre motive.

R: Bine, la ei diferenţa se face între – ”Supa e mai sărată” sau ”Supa nu a fost sărată.”

O: Sau – ”M-am dus şi mi-am făcut un tatuaj temporar şi ce cool a fost.”

A: Da, uite, să îţi spun o reacţie a unui domn foarte în vârstă. Era chiar bunicul mirelui, deci un domn la 90 şi de ani, mulţi înainte.

R: Mulţi înainte.

A: Da, care a venit foarte demn, foarte zvelt, pe picioarele lui. Era pregătit de petrecere, iar acolo am avut o nuntă al cărei concept era ”weddfest.” Adică o combinaţie de nuntă cu festival de muzică, pentru că mirii erau foarte pasionaţi de acest fenomen şi asta am decis împreună că vom implementa. La intrare, fiecare nuntaş a primit o brăţară.

O: De festival.

A: Cu inscripţia conceptului, cu data nunţii. Ca şi la orice festival de muzică.

R: Foarte tare.

A: Iar bunicul, când eu mă pregăteam să îi explic ce-i cu brăţara, mi-a luat-o înainte şi mi-a spus –  „Domnişoară, eu am înţeles. Asta-i ca la all inclusive. Mi-o pun pe mână şi barul e deschis.” No, mai poţi să zici ceva?

R: Şi mai vrei să zici ceva? Nu. Normal că nu. Foarte tare. Atunci, ca o concluzie, că nu vreau să uit ideile şi  ascultătorii vor un rezumat. Primul lucru cu care rămân din discuţia voastră e că trebuie să fii deschis în momentul când cineva vine şi îţi propune ceva – ”Uite, fă chestia asta, pentru că te văd bun, că ştii să faci asta.” Îmbrăţişează ideea, apucă-te de treabă, că poate îţi iese de acolo ceva interesant.

O: Absolut, absolut.

R: Aşa cum a ieşit cu voi, cu Hoha.

A: Ca şi tine cu podcastul. Ai simţit că vrei să mergi şi pe zona aceasta pe care n-ai explorat-o şi lucrurile încep aşa, ca un bulgăre de zăpadă, să se construiască. Și ok, încă nu ştim care-i finalitatea, dar poate nici nu trebuie să ştim.

R: Exact.

A: You enjoy the ride, cunoşti oameni, te umpli de alte experienţe. Mi se pare foarte fain.

R: Pentru mine, ce fac acum cu podcastul e un proces, până la urmă. Din procesul acesta am învăţat cum să vorbesc cu oamenii, cum să iau interviuri, care e importanţa audio la nivel de online, media şi aşa mai departe, cum ascultă oamenii, ce ascultă pe site. Este un proces foarte interesant. Şi cred că aşa e şi la voi în agenţie. Aţi început cu un bulgăre mic, dar crescând bulgărele respectiv, aţi ajuns la un proces sau o experienţă care deja altfel funcţionează. Am înţeles că deja voi lucrați pe brief.

O: Da.

A: Păi da. Îţi dai seama că n-am avut cum să ne lăsăm bagajele de advertiseri sau PR la uşa agenţiei noastre. Şi atunci ne-am dat seama că anumite aspecte din partea asta de organizare a unei firme de advertising se potrivesc foarte bine pentru noi în ceea ce priveşte wedding planning-ul sau event planning-ul. Noi tot timpul le transmitem clienţilor noştri un brief, da? Ce înseamnă un brief? Sunt un set de întrebări într-un PDF, într-un Word, nu-i nu ştiu ce poveste. Dar ele ne ajută pe noi să ne setăm nişte parametrii despre aşteptările lor, da? Asta înseamnă şi întrebări care par foarte puerile, de genul…

O: Care a animalul tău preferat?

A: Care e animalul tău preferat, da. Iar tu, Robert, stând în casă cu o doamnă psiholog, ştii foarte bine că, de obicei, întrebările simple ascund în spate mult mai multe.

O: Cele mai complexe întrebări.

A: Exact.

O: Ăăă, răspunsuri, pardon.

A: Te-am şi aprobat din prima, nici n-am stat.

O: Asta pentru că am întotdeauna dreptate.

A: Aşa.

R: Ar fi foarte interesant să staţi să le vedeţi cum discută ele. Dacă eu aş ieşi din tot podcastul, ele ar putea continua fără să vă daţi seama că eu nu sunt aici.

O: A, da bineînţeles.

A: Tu poţi să ieşi şi dacă sunt sponsori pe care trebuie să-i anunţăm în publicitate, nu-i nicio problemă. Aşa. Da, deci spuneam de brief, un set de întrebări care ne ajută pe noi să ne calibrăm şi să venim cu două propuneri. Fie că e nuntă, fie că e eveniment, noi tot timpul prezentăm două propuneri.

R: Şi faceţi cu speech? Veniţi şi prezentaţi aşa speech-ul frumos, toată ideea?

O: Facem un… am vrut să zic Power Point, dar de fapt nu. E un PDF.

A: Power point.

O: Nu-i Power Point. E PDF.

A: Power puff.

O: Un power puff. Nu, facem un PDF. Aici, noi încercăm ca în momentul în care mirii sau clienţii văd…

R: Sau prietenii.

O: Sau prietenii.

A: Sau duşmanii. Mai ştii, poate avem şi duşmani.

O: În momentul în care ei văd această prezentare să îşi imagineze exact cum va arăta evenimentul lor.

A: De la intrare până la final

O: Iar vorbim deodată.

A: Bineînţeles.

O: Asta înseamnă că le arătăm cam cum va fi. Bineînţeles, cu poze de pe Internet, cu poze din ce am mai făcut. Acum, noi nu putem să le arătăm exact cum va fi, pentru că de cele mai multe ori n-am mai făcut lucrul respectiv şi nu există.

A: Sau nu se găseşte pe Internet.

O: Sau nu se găseşte pe Internet. Dar încercăm să le arătăm nişte chestii apropiate ca să îşi dea seama cum o să arate. De exemplu, cum o să fie invitaţia de nuntă, ce concept vor avea florile, pe ce cromatică, dacă ne-am gândit la o vază mai specială sau dacă chiar nu ne-am gândit la o vază deloc şi vrem să facem într-un ananas sau în altceva.

A: Ideea e că noi am înţeles foarte bine că nu toată lumea e foarte imaginativă şi creativă. Şi ştiu că sună a clişeu, dar e super adevărat că o poză face cât o mie de cuvinte.

R: E mult mai uşor.

A: E mult mai ușor să îţi faci partea de sales speech şi să explici de ce susţii una dintre propuneri. Că e absolut normal ca atunci când terminăm două variante să avem și noi o preferată. Şi atunci încercăm să nu influenţăm, tocmai pentru că n-ar fi fair. E ca şi mama cu doi copii – pe care îl iubeşti mai mult?

O: Şi întotdeauna punem pariu între noi – ce propunere se va alege?

A: Da.

O: Să vedem dacă avem sau nu dreptate.

R: Şi până acum cine a câştigat cel mai mult pariul acesta?

O: Nu… punem aşa doar.

A: Punem împreună.

O: Punem împreună – noi credem că mirii vor zice varianta 1 sau 2. Între noi, nu una împotriva celeilalte.

A: Şi, în măsura în care putem, ne deplasăm la sediul clientului dacă e vorba de un eveniment şi facem o prezentare. Explicăm companiei care ar fi cele două concepte şi decidem împreună pe care vom marşa, pe care îl implementăm. Dacă sunt miri, îi chemăm la noi la birou, dar mare parte a timpului oamenii sunt foarte ocupaţi, iar întâlnirile noastre sunt în funcție de job-ul lor. Cu oamenii care trebuie să mănânce, cum încă la birou nu avem aragaz, ne întâlnim într-un loc în care ar putea să facă asta, să fie relaxaţi.

R: Cu burta plină mult mai uşor iei o decizie.

O: Absolut, da.

A: Şi ești mult mai deschis la tot ce prezentăm noi.

R: No, bun. Toate sună foarte bine, dar hai să vorbim puţin despre preţuri şi despre bani. Că poate sunt nişte oameni care vor să îşi facă o nuntă şi ascultă podcastul şi zic -”Sună fain şi îmi place ideea. Hai să vorbim puţin şi despre bani. Ce înseamnă ca bani? Mult? Puţin? Vă adaptaţi? Normal că vă uitaţi şi la client să vedeți ce și cum.

O: Alina, preia legătura. Eu, dacă vreţi, vă fac nişte invitaţii foarte drăguţe, personalizate şi vă pun nişte floricele pe facturi. De partea de bani va vorbi Alina.

A: Noi când am pornit acest business ne-am îndreptat atenţia spre clienţi care sunt mediu spre high. Adică oameni obişnuiţi, la fel ca noi, care nu stau într-un palat, care nu au extraordinar de mulţi bani, dar care îşi doresc de cele mai multe ori o nuntă ca pe Pinterest. Că aşa e. Te uiţi, te inspiri, aduni într-un board, după care vin eu cu realitatea şi îţi spun – „Ok, tu vrei asta. Costă atâta.”

R: Nu o să se întâmple, nu o să se întâmple.

O: Noi nu spunem niciodată că nu o să se întâmple.

A: Nu spunem că nu o să se întâmple, ci încercăm să găsim…

O: Soluţii.

A: … variante şi soluţii care să fie cât mai apropiate, dar într-un buget sau într-un raport preţ-calitate…

O: Foarte bun.

A: …corect.

O: Da. Niciodată nu le-am spus mirilor „Nu o să se întâmple asta”.

A: E cel mai urât lucru.

O: Nu putem face asta.

A: Nu ştiu, eu aş înnebuni să mă duc la un furnizor de servicii… Nu ştiu, să vin la tine şi să îţi spun – ”Robi, eu vreau să îmi faci un podcast”, şi tu să îmi spui din start – „Dar nu se poate”. Cred că aş înnebuni. Nu există, nu. Dacă lucrezi cu oamenii nu poţi să începi cu ”nu.” Spui – „Ok, am înţeles ce ţi-ar plăcea, costul…”

O: Zicem că va fi foarte greu, va fi un cost prea mare. Cumva explicăm.

A: Da. Va fi un cost foarte mare, în jur de atâta. Și întrebăm – ”Crezi că ar fi bine să alocăm din bugetul nunţii atât de mult pentru lucrul acesta? Pentru tine e foarte important? Eu m-am gândit să îţi propunem varianta A sau B, care costă mai puţin, pentru că noi trebuie să mai salvăm nişte bănuţi pe care trebuie să îi dăm în altă parte.” Practic, partea aceasta de bani e o jonglerie financiară cu un buget total. Da?

R: Voi, de fapt, să spunem franc pe faţă, voi nu doar că luaţi anumiţi bani pentru serviciile pe care le prestaţi, pentru idei şi aşa mai departe, dar în acelaşi timp şi faceţi cumva contabilitatea financiară a nunţii. ”Ok, aia te-a costat atâta, aia te-a costat atâta.”

O: Păi asta e partea importantă.

R: Acesta e wedding planner-ul. Nu numai vine și spune că asta-i ideea și ţi-am făcut chestia asta, iar la sfârşit ne dai banii şi gata.

O: Tu ne dai nouă bani, dar noi…

R: Îi administrăm.

O: Și te scutim de anumite cheltuieli suplimentare pe care tu ai putea să le faci dacă nu ai avea consilierea noastră.

A: Da. Noi avem un fee care este foarte clar şi transparent. De fapt, avem 3 pachete, astfel încât fiecare poate să vadă ce primeşte de banii aceia. Mie mi se pare foarte negru pe alb.

R: Mi se pare normal.

A: Poţi să îţi alegi un pachet, două pachete, poţi să le combini. E absolut clar că ideal ar fi să iei toate 3 pachetele. Asta înseamnă că noi o să facem pentru tine de la concept până la negociere de contracte cu furnizori, implementare concept. Vom fi cu tine până la finalul evenimentului tău, fie că e nuntă, fie că e eveniment corporate şi ne vom asigura că tot programul pe care l-am stabilit se va respecta întru tocmai. Tu, practic, trebuie să vii ca un invitat, să te relaxezi şi să enjoy your party. Că până la urmă na… ar fi ciudat să îţi prezentăm doar nişte idei şi după să te lăsăm pe tine să cauţi mai departe implementarea lor. Nu acesta e rolul unui wedding planner sau event planner.

O: Nu putem să îţi spunem – ”Aici e conceptul, google it. Baftă.”

A: Avantajul de a lucra cu un event planner sau cu un wedding planner este, o dată, relaţiile pe care noi le avem în domeniu şi preţurile preferenţiale pe care le putem obţine pentru clienţii noştri. Nu, nu cred că e ceva wow. Orice om care face treaba asta are fee-urile lui preferenţiale, dar ce cred eu că ne avantajează puţin faţă de concurenţa care există pe piaţă este tocmai background-ul nostru de relaţii şi oameni şi experienţa pe care o avem în toate celelalte zone care sunt complementare. Unul din voi să zică ceva amuzant pentru că simt că am dat-o foarte serios şi vă uitaţi la mine ca la doamna profesoară.

R: Da. Da, acum suntem aici la Mihai, la Bigtime Production.

A: Mulţumim, Mihai.

R: Mulţumim, Mihai. Momentul sponsorului?

A: Da, bineînţeles. Tot timpul trebuie. Tot timpul oamenii care ajută trebuie menţionaţi.

O: Bineînţeles.

R: Da, Mihai e unul dintre oamenii din spatele podcastului care m-a ajutat foarte mult. Şi nu numai că m-a ajutat să editez audio şi mi-a oferit spaţiul acesta ca şi studio. Știu că unele audio-uri sună destul de ciudat, dar normal că au fost înregistrate cu telefonul. Pur şi simplu am luat telefonul, l-am pus acolo și ”Bun, acum hai să povestim.”

A: Păi no, de undeva trebuia să începi.

O: Şi Mihai a slăbit, a slăbit. Arată bine.

R: O să slăbească şi mai mult pentru că urmează Târgul de Crăciun.

O: Trebuie să spunem şi asta.

A: Da, nici nu l-am recunoscut. Eu, spre ruşinea mea, am făcut din nou cunoştiinţă cu el. Arată foarte bine. Bravo lui. Abia aşteptăm Târgul de Crăciun, apropo.

R: Hai să vorbim puţin despre Târgul de Crăciun.

O: Târgul de Crăciun! Abia aştept. Singurul lucru care îmi place la iarnă este Crăciunul.

A: Bine, Oana este un Shreck, un nici nu ştiu, al iernii.

R: Stai, ţie nu îţi place iarna, dar îţi place Crăciunul?

O: Da, bineînţeles. Sunt cadouri, luminiţe.

A: Îi plac cadourile.

O: Cadouri, luminiţe, vin. Şi mâncare. Ce să nu-mi placă?

R: Eu sunt puţin aşa… Mie nu-mi prea place Crăciunul. În afară de tăiatul porcului de Crăciun…

O: Tot cu mâncare. Ceva cu mâncare să fie.

R: Da, dar e aşa… Poate că dacă n-aş fi om de marketing, să nu încep deja Crăciunul din septembrie-octombrie…

A: Stai că şi noi. Şi noi am terminat, îți dai seama. Eu am făcut campania de Crăciun. Imediat ne apucăm de Valentines şi Dragobete.

R: Vai de mine. Deci deja când începe…

O: Când ești în publicitate, creative şi PR, începi să le faci din..

A: Din timp!

O: … și până ajungi la Crăciun te-ai săturat. Sunt de acord, da. Dar ca feeling.

R: Sunt sătul.

O: Nici ca feeling?

R: Ar fi puţin inuman să zic că nici ca feeling. Puţin aşa ca feeling, dar…

O: Nu vorbim din punct de vedere religios.

R: Nu, nu, nu, nu.

O: Vorbim din punct de vedere comercial. Că doar lucrăm toţi în marea publicitate.

R: Ştii ce mă deranjează? Că în acelaşi timp, când vine vorba de Crăciun, campaniile la tot ce înseamnă nivel de comunicare, cam toţi sunt la fel. Se folosesc de Crăciun şi cam toţi merg pe aceeaşi linie, nu încearcă nimeni să facă ceva diferit

O: Ştiu.

O: Pentru că nu mai poţi. De atâţia ani se comunică aceleaşi lucruri de Crăciun.

R: Exact.

O: Tu crezi că oamenii aceia mai pot să inventeze ceva nou? Acum, sincer. În câte feluri poţi să zici ”Sărbători fericite” şi despre cadouri şi despre familie?

A: Am citit acum pe Facebook, sau legat de Facebook, un studiu privind comportamente de cumpărare în preajma sărbătorilor. Şi pentru că în interiorul agenţiei avem mai mulţi clienţi pentru care facem campanii de Facebook şi Google Ads şi bla, bla, bla, am avut acces la un studiu care spunea că oamenii încep deja să caute idei de cadouri de Crăciun pe Facebook din 15 noiembrie. Fiind un big spender cu toate conturile adunate, Facebook-ul îmi sugera că ar trebui să încep şi eu să îmi pregătesc ce zice Oana – toate vizualurile – să încep deja să targetez chestia asta. Dacă ei din 15 noiembrie încep să caute, ce vină avem noi publicitarii că le oferim ce caută?

O: Aia e clar.

A: Și pentru mine a fost un wow. Chiar căutăm deja? Dar dacă stau bine să mă gândesc, aseară stăteam în pat pe telefon. Bineînţeles, mă uitam la ce Insta stories făcusem, pentru că Insta Stories.

R: Răzvan nu înţelege Insta Stories.

A: Nu, că-i bătrân. Şi mă uit astăzi…

O: Pe mine m-a prins că mi-a arătat Alina şi acum mi-am făcut şi eu.

A: Eu încerc să mă menţin tânără. Gerovital în exterior, Insta Stories în interior. Aşa. Eu aseară căutam cadou de Moş Nicolae pentru Oana.

R: Hopa.

A: Îţi dai seama? Şi suntem în 31 octombrie.

O: Ce-mi iei? Ceva cu pisicuţe sper.

A: Nu.

O: Nu?

A: Nu…

O: Atunci farduri.

R: Oana, tu ce faci cu blog-ul?

O: Vai, ce bine că ai pomenit de asta. Nu poţi să mă ajuţi?  Am primit un mail de la provider-ul meu de…

R: Hosting.

A: Hosting.

O: Aşa. Bine, mulţumesc.

A: Cum îi zicem noi ăştia, tinerii.

O: Ăştia tinerii, da. Ăia de-mi ţin blogul mi-au spus că nu mai pot să mi-l ţină sau că mi l-au închis pentru că nu mi-am updatat nu ştiu ce, mă rog.

A: Nu. Ca să explicăm un pic, Oana nu şi-a mai făcut…

R: Spune mai pe limbajul celor care ne ascultă.

O: Întrebarea e… spune şi după aceea am şi eu o întrebare. Cum mi-l recuperez? Cum mi-l recuperez?!

R: Aşa cum vorbeşti tu acum, chiar şi maică-mea ar putea să asculte podcastul acesta.

A: Da. De la egal la egal.

O: Ca oamenii normali. De la egal la egal. Vreau să ştiu, dragi IT-işti, vă rog să mă ajutaţi. Apel umanitar. Cum mi-l recuperez? Pentru că nu ştiu unde să intru. Mi-a explicat domnul acela în mail ce trebuie să fac, dar am înţeles numai cuvintele de legătură de genul: şi, când, virgulele. Şi în rest n-am înţeles nimic.

R: Uite. Aici ar fi o chestie foarte interesantă şi atunci hai că facem un apel aşa: cei care ascultaţi podcastul lui Katai, o căutaţi pe Oana Zăineasca.

A: Avem nevoie de un IT-ist în firmă.

R: Aşa se caută pe Facebook?

A: Zăinescu…

O: Oana Olaru-Zăinescu.

R: Dar eu de ce îi zic Zăineasca?

A: Lasă că îşi schimbă numele anul viitor. Gata. Nu mai trebuie să scrie epopeea Oana-Olaru Zăinescu.

R: Aaa, da. Felicitări. Am văzut.

O: Mulţumesc. Deja-i organizată nunta. Totul e rezolvat.

R: Păi mă gândeam. Cine vă organizează nunta?

A: Eu. Eu şi cu viitorul soţ al ei.

R: Şi Oana nu se bagă în nimic?

A: Nu.

R: Cine îţi face design-ul la nunta ta?

A: Oana.

O: O să fie cel mai greu lucru. Cel mai greu lucru. Să îmi fac invitaţiile de nuntă şi să-mi fac desing-ul.

A: Eu am propus să o las pe Oana să se chinuie, după care o să angajăm un designer care să i le facă.

O: M-am gândit la ceva. O să iau o foaie A4 şi o să scriu cu Arial sau Comic Sans sau ceva combinat.

R: Nu cred, te provoc.

O: Scris mare: „Mă mărit, data şi locaţia. Mă mărit.”

R: Te provoc să faci asta. O faci?

O: Şi în paranteză voi scrie „Aşa cum probabil te gândeşti, ar fi şi cazul”. Pentru că toată lumea, majoritatea ne-a spus „Era şi cazul” Da, o să scriu în paranteză „Era şi cazul”. Era şi cazul. Efectiv ”mă mărit”, locaţia, data şi în paranteză – „Ştiu, era şi cazul”.

R: O să mă mărturisesc acum. Aseară mă gândeam cum să…

A: Spovedeşte-te.

R: Mă spovedesc. Mâ gândeam – ”Cum să încep podcastul cu Alina şi cu Oana? Cum să încep?” Şi m-am întors în trecutul pe care îl avem împreună. Oana este, să spun aşa, the godfather of Instagramalogoy. Ea a făcut logo-ul la instagramology.ro.

O: Aww. Aşa e.

R: Cu Alina am organizat primul eveniment. De fapt, Alina, pe când lucrai la Farmec am făcut primul eveniment, de fapt prima campanie pe Instagram din România.

A: Şi prima campanie din România, dar şi primul eveniment.

R: Şi primul eveniment.

O: Şi am participat şi eu

R: Şi ai participat şi tu.

O: Şi am împrumutat telefonul de la prietenul meu pentru că eu nu aveam un telefon care avea Instagram. Yup.

R: Da, adică atât de mult ne cunoaştem.

A: Those were the days.

O: Those were the days.

R: Atât de mult ne cunoaştem.

A: Atât de bine. Că mult are aşa un sens mai larg.

R: Da. Vezi ce bine e să ai pe cineva care ştie foarte bine română?

A: Sau PR. Dacă ştii PR nu mai trebuie să ştii toate cuvintele. Le foloseşti foarte mult pe cele pe care le ştii.

O: Şi care funcţionează.

A: Şi care sunt mai complicate, da.

O: Aşa fac şi eu design.

R: Eu de la tine am învăţat foarte mult PR. Pentru că te loveai pe Internet şi mai dădeai cu capul, mai greşeai ceva şi ziceai – ”Acum ce să fac?” ”Păi zi chestia aia şi gata”, simplu, asta am învățat de la tine. Şi îmi plăcea că PR-ul tău era foarte.. nu neapărat straight to the point, dar era aşa… exact – ”Uită-te. Asta am făcut, asta este, s-a întâmplat şi gata. Suntem oameni, e normal.”

A: Eu am mai zis treaba asta prin mai multe locuri. Mie mi se pare că PR-ul e o chestie legată de bun simţ. Dacă ai bun simţ, dacă îl ai, nu dacă pretinzi că îl ai, dacă îl ai poţi să faci PR. Dacă numai te prefaci că ai bun simţ nu o să îţi iasă niciodată PR-ul. E foarte simplu.

R: Cam aşa e şi cu organizarea de evenimente, nu? Dacă ai bun simţ poţi să organizezi evenimente super faine.

A: Depinde. Nu neapărat. N-aş arunca neapărat ideea de bun simţ și acolo pentru că e un domeniu destul de atipic pentru tot ce înseamnă lumea PR, creaţie, marketing.

R: Organizarea de evenimente?

A: Da. Partea aceasta de evenimente şi de colaborat cu oameni care n-au nicio legătură cu domeniile tale de activitate. Cred că un cuvânt care defineşte mai bine partea de organizare de evenimente este adaptabilitatea. Să poţi să te adaptezi la orice tip de om cu care te vei întâlni.

O: La orice tip de locaţie, la orice tip de experienţă.

A: Da. Sunt oameni care o să ne trateze de sus pentru că părem două fetiţe drăguţe şi micuţe.

O: Şi tinere.

A: Da. Sunt tânără, ce bine, slavă cerului. Sunt oameni care o să te trateze corect, sunt oameni care o să creadă că sunt mai deştepţi decât tine. Pentru noi e o provocare continuă atunci când interacţionăm cu locaţii sau cu furnizori noi tocmai pentru că am observat că e un domeniu destul de mult destinat bărbaţilor.

R: Treaba asta de organizat evenimente?

A: Nu neapărat. Da, de obicei femeile sunt cele care organizează, dar toţi ceilalţi care sunt în jurul organizării…

O: Care sunt implicaţi, sunt bărbaţi.

A: Da. Sunt bărbaţi. Foto, video, şef de sală, chelneri, nu ştiu… logistică. Marea majoritate. Trupă, muzică.

O: Da, majoritatea sunt bărbați.

A: Marea majoritate sunt bărbaţi. Dar no, thank God, noi avem deja o mică vechime pe piaţă. Avem colaboratorii noştri care ne sunt şi super prieteni şi care ne cunosc.

O: Şi care ne sunt dragi, cu care lucrăm foarte bine şi care au ajuns să ne cunoască şi să ştie că atunci când spun eu că e timpul să lucrăm, trebuie să lucrăm că ne ia dracul pe toţi dacă nu lucrăm. Şi când e timpul să ne simţim bine, să ne distrăm, aşa o să şi fie.

R: E foarte tare. Acum aveam în minte o întrebare şi cred că până o să răspundă Alina se gândeşte Oana sau invers. Vă daţi voi seama care o să răspundă prima. Care e evenimentul care v-a inspirat cel mai mult în ultima vreme? Aţi fost la un eveniment, o conferinţă, un festival?

O: Pe care l-am organizat noi?

R: Nu. Nu neapărat. Care v-a inspirat. Aţi fost la concertul cutare, la sindrofia cutare sau ce o fi și v-a inspirat.

O: Nu ştiu. Cred că pe fiecare ne-a inspirat altceva, aşa că mai bine…

R: Exact asta vreau să aud.

O: Nouă ne place foarte mult să călătorim şi încercăm să mergem în locaţii cât mai diferite, cât mai speciale, cât mai departe şi să nu mergem în fiecare an în acelaşi loc. Pentru că noi spunem că lumea e prea mare să vizitezi aceeaşi locaţie de două ori.

A: Decât dacă mergem în Italia, dar în alt oraş. Atunci e altă ţară.

O: E altă locaţie, e altă ţară.

A: Chiar dacă e alt oraş, de fapt. Aia e singura excepţie.

O: Da. Ce m-a impresionat pe mine şi ce mi-a plăcut mie a fost momentul în care am fost în Asia, în Thailanda, şi am văzut cum se organizează nunţile acolo. E ceva total diferit faţă de nunţile noastre. Se pune accent pe alte lucruri. Ne-am întâlnit chiar şi cu o mireasă şi am povestit cu ea în ziua nunţii.

A: Da, ne-am întâlnit cu o mireasă care era în lobby-ul hotelului în care stăteam noi şi era cu wedding planner-ul. Şi noi tot pândeam ca românul pe la uşă, pentru că ne era jenă să intrăm. Şi ne-am dus, ne-am dat seama că era cineva ca mine. Era cu mâna ridicată, avea o mapă în mână şi era agitată. Şi am zis –  ”That s me in Thailand.”

O: That s the wedding planner.

A: Şi am mers şi am întrebat-o – ”Bună ziua. Sunteţi cumva wedding planner?”, ”Da.”, ”Uitaţi, şi noi suntem. Noi suntem din România şi ştiu că nu ştiţi unde e România.” Celor din Thailanda nu poţi să le zici de Nadia, de vampiri. Că nu, deci nu, nu ştiu nimic. ”Putem să ne uităm şi noi?”, am întrebat-o. Şi domnişoara, sau doamna, a fost atât de drăguţă

O: Foarte deschisă.

A: Ne-a arătat toată sala, tot conceptul şi mi-a dat şi fişa cu bugetul. Eu eram: Yes!

O: Ea avea listat un power point sau ceva, tot aşa cum făceam şi noi practic. Ne-am dat seama că multe lucruri sunt asemănătoare din de făcea ea şi ce făceam noi: cu multe poze şi multe simulări. Bine, ea avea nişte 3D-uri şi nişte nebunii.

A: Da. La ei trendul era atunci altul. Aveau nişte listări foarte mari cu un photoshooting făcut cu mirii, culmea, înainte de nuntă. Shooting-urile lor sunt făcute înainte.

O: Îmbrăcaţi în mire şi mireasă, dar înainte de nuntă. Şi pozele acelea erau expuse pe nişte canvasuri la nuntă. Şi erau de mari dimensiuni: un metru pe doi metri. Şi printre pozele acelea intrai în sală. Se pune foarte mare accent pe poze, pe foto. Nu se pune aşa mare accent pe flori pentru că, din câte ne-a spus wedding planner-ul, florile sunt foarte, foarte scumpe în Thailanda.

A: Şi atunci trebuie să găsească nişte soluţii creative.

O: Dar cutie de bani tot aveau. Şi era tot cu porumbei.

A: Aveau, da, da. Din păcate da.

O: Era cu porumbei. Aveau, da.

A: Dar i-am arătat noi cutiile noastre de bani şi cred că…

O: Am schimbat trend-ul în Thailanda, dragilor.

A: Nu, deci tipa aia era – „Can I take this photo?”. Eu eram – „Yes”. Da, chiar te rog. Hai să scăpaţi şi voi de cutiile de bani cu casă şi cu porumbei.

O: Da, după care am mai văzut o nuntă pe plajă, care a fost iar…

A: Aia e prea scumpă. Nu, nu putem.

O: Bine, acela e visul meu, dar nu mă lasă Alina să-mi fac nunta pe plajă.

R: Cum nu? Alina, o duci aici la Beliş.

O: Dar nu-i plajă. Plajă mare trebuie.

R: Este şi o plajă. Duci nişte nisip…

O: Nu, că facem nişte compromisuri.

A: Face şi Oana nişte compromisuri. Înţelege şi ea ca client.

R: Bun, deci ţie ţi-a plăcut în Thailanda. De acolo te-ai inspirat. Alina?

A: Eu încerc să găsesc în fiecare experienţă ceva din care să învăţ. Pentru că altfel, eu suferind puţin şi de ADHD… îmi place să îmi iau ceva bun din tot ce văd, tocmai pentru că altfel aş simţi că am pierdut timpul degeaba. Chiar dacă mă duc până la cumpărături mă uit la concurenţa clienţilor mei la raft. Aş vrea să se ştie că încă aranjez planograma de produse Farmec în supermarket-uri ca să arate bine aşa cum ştiu eu că trebuie. Ascult ce reclame sunt. Nu ştiu, încerc să fiu atentă şi să… nu doar să mă duc aşa ca lebăda pe apă.

O: Da, până la urmă inspiraţia e în jurul nostru.

A: Evenimente sunt destule în Cluj. Har Domnului. Faţă de acum 5 ani, cred că oricine s-ar plânge că nu sunt evenimente în Cluj acum, ar fi chiar răutăcios. Pentru că ai de unde alege şi ai la ce să te duci. Nu pot să spun că m-a marcat ceva văzut în ultima perioadă la Cluj atât de puternic încât să povestesc despre, dar când ai adresat întrebarea ,nu ştiu de ce primul lucru la care m-am gândit a fost Webstock. Mi se pare că e un eveniment care a crescut atât de mult, dar care a reuşit totodată să se reinventeze cu fiecare ediţie şi să fie în continuare the place to be în fiecare an pentru tot ce înseamnă partea asta de industrie. Şi îmi pare rău că anul acesta noi nu am reuşit să ajungem pentru că am avut un client şi am avut o problemă şi ştii cum e când clienţii au o problemă.

R: Lasă că am fost eu şi am reprezentat Cluj-Napoca.

A: Dar am urmărit. Am văzut. Representing

O: Representing.

A: Şi m-am uitat online.

R: Asta e o chestie care eu simt că lipseşte în Cluj.

A: Perfect, o să-l facem noi trei la anul. Ce zici?

O: Da.

A: Hai să ne punem chestia asta în podcast ca să ne ţinem de ea.

R: Ok, bun.

A: Hai să o facem. Am făcut atâtea.

R: Există şi oraşe pe lângă Cluj: Oradea, Alba…

A: Baia Mare, Satu Mare…

R: Baia Mare, Satu Mare, exact. Orașele acestea au nevoie să vină oamenii care lucrează la companii, oamenii de marketing, oameni care se lovesc de social media, de online, au nevoie să vină aici. Nu pot să meargă toţi până în Bucureşti pentru o zi, de dimineaţă până seara, şi să participe la un eveniment. Pot să vină şi în Cluj şi nu trebuie să aduci un nume aşa mare sau ceva. Pentru că sunt oameni în Cluj care fac treabă şi care au despre ce să vorbească. Şi nu numai în Cluj. Sunt în Oradea, de exemplu. Compania mea, fiind ca punct central în Oradea, are oameni în echipa mea de marketing care sunt… nici nu ştiu de unde scot ideile alea. Sau nici nu ştiu cum pot să facă ceea ce fac. Şi mă gândeam de multe ori – ”Voi ar trebui să mergeţi în faţă la Webstock, să prezentaţi chestia aia.” Şi cred că în Cluj e nevoie de aşa ceva. O conferinţă de online, social media, marketing, online marketing, blogging sau orice ar fi. De dimineaţă până seara, frumos prezentată.

A: Da, uite, reiterăm din nou…

O: Din ON în OFF.

A: Da.

R: Din on and off.

A: Bine, acela era un alt concept şi acum…

R: Se poate schimba.

A: Ce visăm noi să facem cred că depăşeşte un pic Din ON în OFF.

O: Da.

A: Era foarte ok pentru acea vreme, dar we can do better.

R: Yes. Bun. Şi acum, la finalul interviului… că văd că Oana a şi ridicat telefonul în mână să se uite să vadă cât e ceasul. Nu e o problemă, că nu vrea ca să vă reţin foarte mult.

A: Dar nu…

O: Nu ne reţii.

A: Şi chiar îţi mulţumim frumos că te-ai gândit la noi.

O: Îţi mulţumim frumos şi ne face plăcere. Dacă noi am continua să povestim ar putea să ţină podcastul acesta până diseară.

R: Păi eu atunci mă duc şi vă las pe voi să povestiţi .

A: A, liniştit.

R: Şi când vreţi voi încheiaţi discuţia. Facem atunci o altă chestie.

O: Adu-ne rose-ul ăla de afară…

R: Rose-ul?

A: Şi când nu mai ai…

R: Să îl chem pe Mihai?

A: Da. Să vină şi Mihai. Să povestim şi cu el.

O: Da, cum să nu.

R: Şi cu Mihai. Dar cu Mihai o să facem un alt eveniment, un alt podcast, data viitoare. Dar o să fiu numai eu cu el.

A: Te-ai scăpat cu ”un eveniment”?

R: Nu, nu m-am scăpat. Nu mă băgaţi la evenimente.

A: Mă înşeli cu altcineva pe evenimente?

R: Nu, nu, nu. Promit că nu. Dar tot timpul cât vorbeaţi despre nuntă, mă gândeam cum a fost nunta mea şi cum am organizat-o cu Diana. Şi mi-am adus aminte de un proiect pe care l-am avut, nuntăcolorată.ro. Blogul acela de nuntă.

O: Da, ţin minte.

A: A, ce fain.

O: N-ai mai făcut nimic cu el.

R: N-am mai făcut nimic cu el.

O: Bad, bad Katai.

A: Shame.

O: Shame. Bine, eu nu mi-am recuperat blogul… Ştii că m-am gândit într-o zi să scriu? M-am gândit într-o zi pentru că aveam o  idee de articol. Am uitat-o între timp, bineînţeles.

A: Trebuia să mi-o dai mie.

O: Şi m-am gândit să scriu. Şi nu mai am blog.

R: Dar ce s-a întâmplat cu blog-ul?

A: Deschide un Facebook Notes.

O: După cum am spus mai înainte.

A: Nu şi-a făcut upgrade-urile la blog de foarte mulţi ani.

O: Şi a dispărut, nu ştiu unde.

A: Şi la un moment dat, e atât de virusat încât a trebuit să…

R: Vină băieţii de la hosting.

A: Băieţii de la hosting, da. L-au pus într-un Cloud şi au zis…

O: Şi au zis că trebuie să îl descarc şi să nu ştiu ce să fac cu el, dar nu mai ştiu cum să îl accesez pentru că ţi-am spus că n-am înţeles nimic din mail-ul lor. Numai cuvintele de legătură.

R: Bun. Pentru că oricum e un podcast mai diferit, vreau ca să vă gândiţi voi la o idee: cum să încheiem podcastul acesta?

O: Să cântăm. Iată. Aveţi vreo idee mai bună? Hai să vă aud.

R: Eu nu voi cânta.

A: Nici eu nu voi cânta, pentru că oricum îmi aud vocea pe Insta Story şi mi se pare că e rău. Darămite să cânt.

A: Hai să încheiem cu altceva.

R: Hai să vă aud.

A: O să încheiem cu o provocare pentru cei care ne ascultă.

O: Dacă nu vreţi să cântăm, bine. Poate-i mai bine că nu vreţi să cântăm.

A: Pentru orice viitori miri care să căsătoresc anul viitor sau pentru orice alt client care are un eveniment anul viitor, o să oferim un discount doar dacă ştie să ne răspundă. Discount substanţial, adică 30%, care e probabil cel mai mare discount pe care l-aş putea da.

R: Stai, asta e oarecum în premieră acum.

A: Da. Acum m-ai provocat şi ţi-am răspuns.

O: Oana a leşinat când a auzit 30%.

R: De asta îmi place mie de Alina şi de Oana.

A: Trebuie să răspundă la o întrebare din podcast, ca să fiu eu sigură că a ascultat până la capăt. Şi întrebarea nu o să fie de la început sau de la sfârşit.

R: Când ei o să vă contacteze pe voi?

A: Da, când o să ne sune sau o să ne scrie un mail, eu îi voi contacta şi le voi pune o întebare din podcast. How about that? Aşa că, în caz că nu ştiţi ce-i cu noi şi cu această propunere, intraţi pe hoha.ro, vedeţi ce facem, cum facem, cine suntem.

O: Uitaţi-vă şi pe instagram şi pe facebook. Avem nişte poze aşa de drăguţe, mai ales acestea de Halloween.

R: Cum vă găsesc oamenii pe Instagram?  Hoha weddings? Hoha.ro?

A: Stai, că îţi spunem acum exact.

R: Zi-ne. Între timp zi-ne și pe Facebook. Pe Facebook cum e? Hoha.ro? Hoha weddings? Eu cred că lumea, dacă caută direct Hoha Weddings, o să găsească.

O: Bineînţeles.

A: Pe Instagram suntem ”Hoha.” Foarte simplu. E foarte uşor de găsit. Pe Facebook, la fel. Dacă scrii ”Hoha weddings” sau doar ”Hoha”, ne găseşti pe noi pentru că nu mai e nimeni cu numele acesta, poate doar persoane cu numele de familie. Dar acesta-i subiectul unei acţiuni de marketing despre care o să ţi spun după podcast.

O: Să vă uitaţi pentru că avem nişte poze foarte drăguţe. Avem poze foarte faine de la nunţi.

A: Da, puteţi să vedeţi şi nişte clipuri.

O: Suntem amuzante aşa, în general.

A: Aşa ne place nouă să credem.

A: Avem şi nişte clipuri filmate cu tips&tricks legate de nunţi, pe care le puteţi vedea tot pe pagină.

R: Le-am văzut pe Youtube.

A: Şi pe Youtube sunt, şi pe pagina de Facebook. Sau, dacă aveţi un eveniment, aveţi o nuntă şi vreţi un super discount, trebuie să ascultaţi podcasturile lui Robi.

R: Oameni buni, aţi auzit provocarea Alinei, provocarea de la Hoha. Avem şi tobe. Observ că deja am un podcast destul de în exclusivitate. Pentru că am doi invitaţi, pardon, două invitate.

A: Invitate. Nu mai zi invitaţi.

R: Nu ştiu de ce zic asta. Două invitate. Avem un discount despre care nu am vorbit înainte şi avem şi tobe.

O: Dacă nu m-aţi lăsat să cânt.

A: Dar cântă Oana. Acum, de final.

O: Nu…

R: Nu vrei să cânţi?

O: Nu…

R: Ok. Bun. Oameni buni. Atât a fost pentru ziua de azi. Vă mulţumim că aţi ascultat. Sper că aţi prins nişte idei mişto de aici. Eu cred că aţi prins. Dacă nu aţi prins, atunci e problema voastră.

A: Ungurul tot ungur la final de podcast.

R: Ce n-am zis bine?

A: No, ”dacă nu, treaba voastră.”

O: Seems legit.

R: Aşa. Să aveţi o zi frumoasă. Alina, Oana, vă mulţumesc frumos.

O: Mulţumim şi noi.

A: Mulţumim şi noi.

R: Şi spor în continuare. Pe Alina şi pe Oana le găsiţi pe net. Oricum o să găsiţi şi pe katai.ro şi toate astea, cu toate cele în… Aşa de greu este să faci o încheiere.

A: Dar lasă că o fac eu.

R: No, fă tu atunci o încheiere.

O: Zi – ”Servus.”

A: Servuuuuus.

O: Vă pupăm, mulţumim că aţi ascultat şi nu uitaţi să îl ascultaţi în continuare pe Robi pentru că e cel mai tare şi are nişte emisiuni foarte faine. Cu chestii în premieră, cu reduceri, cu invitate, invitaţi şi…

R: Cred că a fost cea mai lungă încheiere pe care am făcut-o.

O: Perfect. Numai bine, o zi super faină să aveţi şi la podcastul următor sperăm să punem şi nişte muzică, facem şi un top 10.

A: Ok, ok.

R: Gata, gata.

O: Bine, salut.

 

About the Author
Visual Marketer si Content Strategist la Bannersnack.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *