Nu putem vorbi despre marketing și viață fără să aducem în discuție și acest subiect: DESIGNUL!

Deși pentru mulți marketeri, designul înseamnă doar ceva frumos și care ”dă bine”, astăzi putem vedea că rolul unui designer într-o echipă de marketing este chiar vitală.

Ba mai mult, nu doar un graphic designer care să-ți facă niște vizualuri pentru facebook, ci un designer care înțelege ce înseamnă un produs, web, comunitate, target și nevoia implicării designului în marketing.

Cred cu tărie că designul joacă un rol tot mai important în munca un marketer și de aceea am ținut morțiș să am o discuție cu unul dintre designerii pe care-i respect cel mai mult. Și ar fi fost destul de aiurea dacă nu aș fi discutat cu unul dintre colegii mei de la Bannersnack. Așa că doamnelor și domnilor, faceți cunoștință cu Gery Meleg.

Sincer nici nu știu cum m-am cunoscut cu Gery, dar cred că totul a început pe Facebook când am văzut una dintre lucrările lui. Ne-am conectat, ne-am dat niște like-uri și și apoi lucrurile s-au legat rapid între noi, iar Gery a ajuns să-mi fie coleg la Bannersnack. Iar de atunci a ocupat locul de product designer.

De fapt ce înseamnă product designer?

El se ocupă de tot ceea ce ține de partea de prezentare – adică el face astfel încât utilizatorul să înțeleagă cât mai repede despre ce este vorba. Se ocupă de tot ce înseamă design, atât vizual, cât și de experiența și îmbinarea celor două, plus un pic de marketing, plus un pic de text.

Bine, poate alți filosofi sau mercenari în design ar putea veni să explice mai bine (și mai filosofic) rolul unui product designer, sau definiția unui UI/UX, dar pentru noi marketerii cred că este îndeajuns să înțelegem atât.

Dacă vrei să înțelegi mai bine rolul lui Gery în Bannersnack îți recomand să citești articolul scris de el publicat în DesignModo.

Dacă ar fi să scot câteva idei principale care mi-au rămas mie în minte din discuția cu Gery ar fi următoarele:

Cel mai important este să știi să-ți pui întrebări

Poate pentru mulți sună ca un clișeu atât de folosit în ultima vreme încât nici nu ar mai fi avut rost să o dau ca exemplu. Dar știți care-i toată treaba, că acolo există un cuvânt pe care mulți uită să-l folosească “știi” Adică nu-i de-ajuns să-ți pui întrebări, ci trebuie să știi să-ți pui întrebări.

Întrebări corecte care să te ajute în munca pe care o faci. Întrebări care să te ducă de la punctul A la punctul B. Orice om știe să-și pună întrebări, însă doar cei mai deștepți știu să-și pună întrebările corecte.

În design rulezi prin experiență

Asta cu experiența pe mine m-a marcat în ultima vreme foarte mult. Nu neapărat pentru că am împlinit 30 de ani luna trecută sau pentru că am avut un interviu cu Andi, dar și pentru că am observat că cele mai frumoase amintiri pe care le am sunt cele cu ajutorul cărora am trăit o anumită experiență. Și hai să fim sinceri, că alea-s și cele mai importante lecții pe care le învățăm, din experiență. Deci schimbă cuvântul “design” din ideea asta cu domeniul tău și gândește-te puțin la ea.

Ce vei mai auzi în acest podcast:

• • Ce trebuie să știe oamenii de marketing atunci când vine vorba de design
  • De ce este important personal brandingul pentru un designer
  • Despre aplicația Biziday
  • Care sunt cele mai importante lucruri în design

Nu uita că te poți abona la podcast și pe iTunes.

Audio Transcript

Salutare, oameni buni! Și bine ați venit la un nou episod al Podcastului lui Katai. Astăzi vom discuta puțin mai tehnic, dar vom atinge și partea frumoasă a lucrurilor. Adică discutăm despre artă, despre creativitate, despre design. Și cu cine altcineva puteam să vorbesc despre subiectele acestea, dacă nu cu Gery… Meleg! Ați crezut că e vorba de Gary Vaynerchuk. Nu. Gary este colegul meu de la Bannersnack. Și el este product designer. În acest episod vom vorbi despre importanța product designer-ului într-o companie, despre design, despre aplicații mobile, despre de ce Biziday e o aplicație destul de urât desenată, dar totuși bună. Și despre muzică, care e albumul lui preferat și un top 3 al concertelor la care ar merge. Nu mai are rost să ne lăfăim cu introducerea, vă las să ascultați în continuare și… sper să vă placă.

R: Dacă ar fi să vă zic despre un om care are mână de designer și minte de marketer, v-aș spune unde-l găsiți și cât costă. În fața mea îl am pe Gery. Prima dată am avut contact cu lucrările lui, din acest motiv am și început să discut cu el și s-au unit drumurile noastre. Așa că astăzi vom vorbi, sau cel puțin asta e în mintea mea în momentul de față, product design, product marketing, dar… până la urmă, voi oricum sunteți obișnuiți că începem cu un subiect și ajungem la un alt subiect. Așa că, în timp ce vă beți cafeaua sau poate dați cu aspiratorul, faceți bine și ciuliți urechile.

Ok, Gery, pentru cei 5-10 oameni, că asta zic eu la începutul unui podcast, pentru cei care nu te știu, nu te cunosc, cum te-ai descrie? Zi-ne despre tine, foarte pe scurt.

G: Bun. Salutare tuturor. Cum m-aș descrie? Să zicem că sunt designer multifuncțional, dacă e să zic așa. ”Jack of all trades, master of none”, cum zicea cineva. Ceva de genul, care zic eu că e un avantaj, alții zic că nu.

R: De ce zici că e un avantaj și alții cred altfel?

G: Pentru că e mult mai bine să fii specializat pe ceva și să fii as acolo. Problema e că nu ai avut timp să te specializezi…

R: Acum, marii specializați pe typography, pe ilustrații, cum e Noma Bar, care e master pe chestia aia, dar lucrează la chestii gigantice, pe companii mari… Până să ajungă acolo, cu siguranță a făcut și cărți de vizită. Când e momentul în care îți dai seama?

G: Asta e o întrebare bună. Cred că trebuie să te găsești tu pe tine și să-ți placă în așa fel încât să te determine să investești 10 ani acolo.

R: Tu când ai început să-ți dai seama că-ți place chestia asta, de design?

G: Pff, nu știu. Prin liceu, cred. Am început să fac postere și prostii pentru școală, mărunțișuri pentru profesori și alții când jucau Counter Strike eu eram cu PhotoShop-ul, nu prea am avut perioada mea de Counter Strike.

R: Care a fost prima ta lucrare în PhotoShop, îți mai aduci aminte?

G: Cred că ceva cover-uri de album, fișe, poate CV-uri la vrăjeală, de la 14-15 ani, ceva de genul, nu mai știu exact. Habar n-am.

R; Eu îmi amintesc că atunci când am început să lucrez în PhotoShop, îmi băteam joc de pozele prietenilor cu liquified. Când am descoperit eram – wow, cât de tare!

G: Da, după m-am apucat și eu de image editing, pe chestii din acestea de photo manipulation. Apoi spre typoghraphy un pic, apoi spre design… dar asta a apărut abia pe la 19 ani, până atunci a fost doar experimentare. Ulterior au început să mă intereseze fonturile, îmi plăcea foarte mult să desenez fonturi mereu. Banca mea din clasa a 10-a sau a 11-a arăta ca și tatuajele tipului din Prison Break, care avea tot corpul tatuat, iar între tatuaje avea coduri. Așa și banca mea – era plină de texte, litere, chestii desenate, și între litere aveam formule matematice, rezumate. Și nimeni nu vedea, veneau profesorii și vedeau toată banca plină de graffiti, nu găseau nimic. Acela a fost momentul când a apărut interesul pentru fonturi, iar în facultate, când m-am apucat de freelancing, m-am apucat de chestii mai serioase. În primul rând eram la bursă, iar ultimii doi ani i-am plătit din banii care îi făceam din freelancing. Deja semi-lucram, dar aveam timpul meu liber, era chiar ok.

R: În facultate ai început să lucrezi în agenție?

G; În facultate, în al treilea an am început să lucrez în agenție. Când am ajuns în agenție, acolo am învățat super-super multe, și după ce am terminat facultatea, cu care colaboram la diverse proiecte, de asemenea. Eram la marketing, nu neapărat m-a ajutat, dar hai să zic că m-a influențat. Ce ar mai fi de spus? După am ajuns unde sunt acum, la Bannersnack. Am început cu UI / UX și acum sunt pe tot ce înseamnă produs și design integral de produs și de experiență.

R: Acum, explică ce înseamnă chestia asta – design de produs și experiență.

G: Încerc să fac asta într-un rezumat scurt.

R: Hai să ne gândim așa: dacă nu ar fi pentru Bannersnack, să zicem dacă ai lucra într-o brutărie, unde ai fi angajat pe design de produs și experiență.

G: Nu știu dacă putem compara produsul fizic cu cel digital. Hai să transpunem chestia asta într-o brutărie online, ce zici de asta?

R: Hai să vedem într-o brutărie online.

G: Eu mă ocup de tot ce înseamnă prezentare de brutărie: ce face brutăria, să înțelegi după primul contact despre ce este vorba, să înțelegi cât mai repede, căci acolo e șmecheria, să poți să ajungi la produsul și rezultatul dorit cât mai repede, asta e una dintre principalele misiuni când vine vorba de un produs online. În așa fel să construiești aplicația, site-ul, orice ar fi, încât să faci lucrurile din cât mai puțini pași, fără să-ți bați capul unde trebuie să cauți ceva, ce trebuie să faci, cum trebuie să faci, practic să fie un learning curve cât mai ușor către rezultatul dorit, să ajungi cât mai repede la rezultat. Într-un fel, eu mă ocup de tot ce înseamnă design, atât vizual, cât și funcțional, și îmbinarea celor două, plus un pic de marketing, un pic de text, în așa fel încât user-ul să perceapă cât mai repede lucrurile, să învețe cât mai repede și să fie fericit la urma urmei că a obținut tot ce și-a dorit. Să dispună de cât mai multe tool-uri în cât mai puțin timp. Și să revină.

R: Când ai venit aici, prima oară, într-o perioadă nu foarte lungă, chiar foarte scurtă, ai primit provocarea să schimbi aplicația. 180 de grade, să vii cu un design nou.

G: Da.

R: Cum a fost treaba asta? Imaginați-vă, oamenii buni, în felul următor: Bannersnack e o aplicație pentru 4 milioane de utilizatori. 4 milioane de utilizatori folosesc aplicația, fac bannere. Și nu vă imaginați doar bannerele acelea display pe care le vedeți voi pe Google, Gândul.info sau orice alt site, ci și la Social Media Ads, Social Media Banner, sau tot ce înseamnă un vizual. Până la urmă așa se comportă un banner astăzi, e un vizual, un actionable visual, la concluzia asta am ajuns. Când Gery a venit și ne-am uitat cum se comportă și ce se întâmplă pe piață, cam de la el a venit ideea că ar trebui să schimbăm. Și în cât timp a trebuit să vii cu un design nou? Cel puțin cu o propunere.

G: Într-o lună a trebuit să fie gata prima schiță, cât mai ok. Stai să încerc să-mi amintesc de la ce a pornit, cred că de la niște discuții despre cum e destul de greu să inovezi o chestie foarte veche și cea mai bună soluție ar fi să o luăm de la capăt, să o refacem în așa fel încât să fie feature proof, actual și mai bine făcută pe partea de cod, cum funcționează, cum arată, cum te descurci. Dar asta presupunea schimbări foarte mari, ceea ce nu e neapărat recomandat în industria asta, să schimbi totul de la A la Z. Dacă mâine își schimbă interfața WizzAir sau whatever, Facebook dacă ar arăta mâine total altfel și nu ai mai găsi opțiunile căutate, toată lumea ar fi frustrată. Schimbările se fac cel mai bine cu pași mici. La noi nu a fost cazul și pentru că destul de multe chestii erau învechite, nu le găseai, nu era o experiență plăcută, am zis – ”Hai să încercăm ceva nou”. Într-o lună am făcut design-ul, după care s-a mai lucrat pe detalii cred că încă două luni, pe implementare și tot ce presupune.

R: Explică puțin procesul acesta de creație a design-ului, zona de research și celelalte.

G: A fost foarte greu. Am ajuns aici și am avut la dispoziție doar 3 luni, cât am reușit să cunosc produsul și cât de cât target-ul, căci despre asta e vorba, să știi foarte bine cui faci, cine utilizează, cum utilizează, unde se împiedică, cu ce se ocupă ei, pentru ce fac, de unde vin, ce caută, o grămadă de întrebări. Cel mai important e să știi să-ți pui întrebările. Pe vremea aceea credeam că știu foarte bine, dar am avut mai degrabă niște presimțiri și niște intuiții pe care 80% cred că le-am nimerit. Pentru că nu aveam foarte multe date. Abia acum știm să strângem date, să întrebăm, să comunicăm cu useri mult mai intens și să cunoaștem și mai bine toate detaliile care țin de business-ul acesta. Pe atunci ne-am bazat doar pe niște idei pe care le știam destul de sigur și am început să lucrăm pe chestia aceasta. Nu știu dacă are rost să intru în detalii tehnice, chestiuni de design… Vrei?

R: Vreau, vreau. Dar chestii tehnice…

G: Nu mă refer acum la ce click am dat, stai liniștit. Practic toată interfața vizuală a aplicației, e vorba de o aplicație online, de desktop era un pic așa… semăna cu aplicațiile de prin 2007-2008. Era o aplicație de care nu s-a prea atins nimeni din punct de vedere vizual. Nu era neapărat foarte intuitiv procesul de creare, era destul de aglomerat totul, găseai greu lucrurile, trebuia să fii o persoană tehnică ca să te descurci. Era ca și cum ai fi ajuns într-o fabrică și totul e manual, trebuie să pui mâna pe fiecare rotiță.

Cum mi-am imaginat eu și ce credeam că va fi mult mai bine? Dacă facem în așa fel aplicația sau un frame pe chestia asta care să fie destul de feature proof și să putem automatiza lucruri în background. Și să aibă niște preset-uri, niște aspecte gata salvate, gata făcute, să nu trebuiască să vii tu de fiecare dată și să editezi totul. Să trecem de la un editor manual 100%, în prima fază în ceva măcar semi-automatizat, semi drag and drop, mai ușor, mai rapid. Și ceva și mai plăcut vizual, unde sunt mai bine sortate elementele, nu le ai toate grupate într-un singur loc, ci sunt cumva mai logic aranjate. Asta a fost prima chestie. Mai apoi, am vrut ca tot ce ține de vizual să fie un pic unificat, să fie mai fresh la culori, la skin-uri, nu știu… Era în trend atunci Material Design-ul foarte tare și ne-am dus și în zona aceea un pic.

R: Explică puțin ”Material Design”.

G: E o librărie unificată, propusă de Google, care a fost foarte repede adoptată de mulți producători de software. În principiu, a fost design-uită pe mobil, și aici mult greșesc, pentru că implementează 100% Material Design și pe desktop, ca și pe mobil, dar experiența, zic eu, nu e la fel de faină pe desktop. Pe mobil e super tare, pe mobil îmi place și mie mult. Dar pe desktop am făcut niște adaptări, nu ne-am dus 100% pe toate kit-urile pe care le dau ei, pe toate butoanele și prostioarele acelea. Practic, am luat ca și direcție de design și ne-am făcut noi fiecare element al nostru, componentă, și după le-am unificat. E un proces care se numește atomic design, începi cu cele mai mici molecule, de aia e atomic. Practic, faci doar o iconiță, doar un text, faci doar un background, le unifici, ai un buton. După, acel buton îl integrezi cu alte două butoane și ai o nouă componentă.

R: Și asta ai făcut tu singur tot?

G: Da.

R: Oameni buni, atunci când vedeți o platformă, un website nu neapărat, pentru că acum vorbim de o aplicație… Când vedeți o aplicație, în special mobile, aplicațiile acestea pe care le folosiți în fiecare zi, imaginați-vă că există designeri care au textele alea micuțe, butoanele micuțe, icoanele micuțe, și lucrează la ele la pixeli.

G: Da, exact.

R: Nu te-a enervat? Nu a fost obositor pentru tine?

G: Nu, a fost un chellenge foarte mare chestia asta și eram și foarte pornit să fac ceva nou, tare, știam ce influență poți să ai. Dar era și un gambling la urma urmei. În mod normal, orice feature mic pe care îl faci, orice schimbare, încerci să o testezi, încerci să aduni date, să vezi dacă e bine, dacă e rău, după care implementezi. Așa se întâmplă la companiile gigant, cum ar fi Booking, de exemplu. Ei nu schimbă nici măcar culoarea unui buton fără să nu testeze și fără să fie siguri că schimbarea are vreun efect în bine măcar. La noi nu a fost cazul, am avut un timp destul de scurt să desenez fiecare iconiță nouă, să gândesc flow-urile noi, să regândesc modul în care lumea se loghează, intră în aplicație, pune mâna pe primele chestii. Și să scurtez cât mai mult timpul de la momentul în care se loghează până când obține un banner final. Căci acesta e scopul la noi, să pleci cu un banner gata downloadat, finalizat. E ca și cum ai deschide Paint și ai vrea să ai cât mai repede desenată o chestie.

R: Am observat că Google a început acum să facă doodle-urile acestea, icoanele, nu știu cum le zice… Merge puțin pe inteligență artificială.

G: Autodraw-ul?

R: Da, dacă faci două cercuri și tragi o linie, te întreabă – ”Ce ai vrut să faci, o bicicletă?” Și începe să îți arate.

G: E un pic scary unde duce chestia asta. E interesant, e foarte interesant cum experimentează. Nu știu dacă ai văzut și rezumatul experimentului. După vreo 3 luni au lansat un site unde au adunat toate desenele utilizatorilor și erau pe categorii. Și îți arătau, pentru că tot ai dat exemplul cu bicicleta, o rubrică unde vedeai vreo 1000 de desene cu biciclete, de la fiecare user, cum a desenat el. Ei au păstrat fiecare desen și îl folosesc ca un ansamblu de date pentru următoarele predicții. Cu cât desenezi mai mult, cu atât devine mai inteligent. Pentru că aceasta e baza inteligenței artificiale

R: Așa se comportă companiile acestea mari, fie că vorbim de Airbnb, Google sau Facebook, rețele de socializare, în general, YouTube. Cu cât te implici mai mult, cu cât consumi mai mult, cu atât îi oferi mai multe date, să vadă cum funcționează. Acum, pe YouTube, am văzut un preview al video-ului. Dacă cauți o piesă și ții numai mouse-ul, nu apeși, e un mic preview.

G: Asta poate e luată de la PornHub, nu știu.

R: Haahahah, whatever.

G: Dar da, e un improvement.

R: Da, se fac aceste improvement-uri privind comportamentul utilizatorului. Cu cât investești mai mult, cu atât ia mai multe date, să vadă cum te comporți.

G: Nu știu dacă ai încercat design-ul nou de la YouTube, nu știu dacă ai avut acces. Au lansat un Beta săptămânile acestea, puteai să-l testezi. Au făcut un mic redesign și ei. Nimic drastic, dar au făcut niște improvement-uri faine, tot pe Material Design. Ei încă bat fierul pe chestia aia. Mi se pare deja un pic old school, eu aștept Material Design 2.0 de la ei. Sincer.

R: Cum să fie old school? Anul trecut sau acum doi ani au lansat treaba asta?

G: Nici vorbă. L-au lansat în 2013-2014 și l-au tot cizelat un pic, dar în principiu a rămas același, niște bucăți de dreptunghi și pătrățele pe niște drop shadow-uri și asta e. Cu siguranță vor veni cu ceva nou pentru că aceasta e forma naturală a uzurii vizuale. Cu ce te obișnuiești, nu ți se mai pare wow. Degeaba a ieșit BMW seria 3 acum 2-3 ani, deja nu ți se mai pare wow sau nou, pentru că l-ai tot văzut pe drum și te-ai obișnuit cu el. Exact așa e și cu asta. Trebuie să vii cu ceva nou și mai fresh, mai diferit. Poate că nu e 100% mai bine, dar e ceva nou, e mai new. Dar e greu, pentru că vorbim de chestii funcționale. E altceva decât la mașini, dar cam aceeași idee.

R: Nu e puțin ciudat să vezi astăzi aplicațiile și ce e în online, hai să vorbim despre online, tot ce înseamnă website-uri și astea… sunt într-un continuu improvement, într-un continuu redesign și nu mai lasă timp utilizatorului să-l consume, să ne obișnuiască?

G: Exact acesta e kick-back-ul de la toată treaba aceasta cu design și cu prea multe trenduri și inovație. Pentru că într-adevăr, când ai crede că ai terminat, de fapt trebuie să o iei de la zero. Și asta e și la noi valabil. Niciodată nu termini. Dacă ești designer știi sigur că niciodată nu ai terminat cu design-ul. Când ai terminat ceva ce ai visat tu că o să fie șmecher, îți dai seama că poți să-l începi de la prima chestie. Exact asta se întâmplă și la Bannersnack. Degeaba am făcut acum un an interfața nouă. De atunci încontinuu inovăm și stresez developerii – ”Mai modificați aia, mai schimbați o culoare, mai puneți aia, mai introduceți aia”, chiar dacă nu demult am făcut, dar nu e gata.

R: Nu te-au bătut developeri încă?

G: Nu, nu, ne înțelegem ok. Nu e problemă. Poate fi greu de înțeles și pentru tine ca user, dar te obișnuiești. Dacă ai un tool cu care trebuie să lucrezi, nu ai cum să nu te obișnuiești.

R: Amintește-ți de Google Docs, când ți-am trimis eu atunci…

G: Aia a fost o schimbare minoră.

R: A fost o schimbare minoră, dar când am văzut am realizat că ceva e diferit. Și faptul că folosesc Google Docs aproape în fiecare zi m-a făcut să îmi dau seama imediat că e altfel ceva.

G: Nu știu dacă ți-ai cumpărat bilet de avion lately, cu WizzAir, pentru că ei au schimbat total…

R: Nu, acum cât timp?

G: 2-3 luni.

R: Am cumpărat.

G: Înainte arăta total altfel, era diferit procesul de cumpărare, interfața cu și cum te joci când te loghezi. Aici avem exact genul acela de caz în care deși au schimbat și arată mult mai fain, mie personal, ca designer, îmi place mult cum arată, s-au jucat acolo foarte bine și sunt gândite bine lucrurile. Dar faptul că au schimbat ceva radical, mi-a făcut foarte greu procesul de cumpărare. Eram obișnuit ca atunci când intru să îmi rezerv biletul, să dau click acolo, mi se încarcă repede, pac-pac și gata. Când au schimbat, ți-ai dat seama cum ar trebui să fie și unde îți alegi lucrurile, dar totul dura mult mai mult, se vedea că era un fel de beta, nici ei nu erau siguri pe chestiile alea și m-am încurcat cred că de 2-3 ori până am ajuns la varianta finală a biletului pentru că era ceva nou. Acum, dacă intru a treia sau a patra oară, deja e altceva, am învățat. Treaba asta se numește learning curve, adică efectiv curba de învățare și ar trebui să fie cât mai scurtă.

R: Designer-ul, nu numai că trebuie să facă lucrurile să arate bine…

G: Trebuie să ai și grijă, aici e cel mai greu.

R: Trebuie să poți să prezinți. Acum, vorbim de online, nu de logo. Dar până și în cazul cărților, la urma urmei. Tu, în momentul în care faci design-ul de carte, coperta și așezarea imaginilor, pe lângă ce lucrezi cu un editor, designer-ul trebuie să spună – ”Aceștia sunt niște pași prin care omul trebuie să treacă, să se obișnuiască, să devină familiar cu cartea, aplicațiile online, website-ul”. La un moment dat s-a ajuns la ideea că designer-ul trebuie să își facă treaba de designer. Dar care e treaba de designer?

G: Acesta e debate-ul  forever. Design-ul e design și arta e arta. În artă poți să faci ce vrei tu, să te exprimi cum vrei, să faci cele mai nebunești lucruri. În design trebuie să te abții. Mereu trebuie să existe o limită, unde să zici – ”Până aici am făcut ce am vrut eu, căci de aici trebuie să am în vedere alte lucruri, mai importante.” Uneori trebuie să faci să arate prost, sau mai prost decât ai vrea tu, pentru că aceea e calea optimă, ca să zic așa. Nu neapărat poți mereu să-i dai design-ului estetic cea mai mare importanță. Uneori trebuie să faci compromisuri. Nu uneori, ci de cele mai multe ori.

R: Te enervează chestia asta?

G: Nu, asta e partea normală a jobului. Cum un șofer trebuie să fie atent la drum și la pasageri, așa și eu, trebuie să fiu atent la două chestii.

R: Cum te educi?

G: Pff, cred că sunt foarte multe metode aici. Te educi cel mai bine, și asta zic mereu…

R: Tu, referindu-ne la tine.

G: Eu am evoluat prin faptul că am pus mâna și am făcut. Niciodată prin tutoriale și chestii de genul. Ai nevoie de ele, dar ai nevoie la început. După, ajută și tot felul de podcast-uri, video-uri, când apare un tool nou, iar e important să reiei capitolul acela de tutoriale pentru a învăța tool-ul.

R: Asculți podcast-uri de design?

G: Ascult, dar foarte rar.

R: Ce podcast-uri de design asculți?

G: Au niște podcast-uri cei de la Invision, nu știu exact care e numele strict pe partea de design. Pe iTunes există niște resurse foarte mișto, problema e că nu prea am obiceiul acela de a merge în mașină și de-a asculta podcasturi sau de a ajunge la birou, a-mi pune căștile în urechi și porni un podcast. Sunt foarte audiofil și muziofil, prefer să ascult muzică decât să ascult podcast-uri.

Dar să terminăm cu educarea. Nu sunt neapărat pe partea asta de tutoriale. Cred că cel mai bine e să începi să lucrezi, oricât de mini project ar fi sau dacă e numai pentru tine și nu e neapărat plătit. Ideea e că cu cât faci mai multe, cu atât înveți mai multe. Când am început pe zona de image manipulation în PhotoShop, de exemplu, mă uitam la 2-3 tutoriale și apoi îmi veneau idei, pe care le încercam. Și cu cât repetai acțiunea, și cu cât făceai mai des, cu atât erai mai bun. Oricum descoperi tu singur ce poți să faci, e și o chestie de creativitate, dar și făcută pentru că vrei să înveți. Dacă nu vrei să înveți, oricum nu o să te ajute nimic. Degeaba te uiți la o mie de tutoriale, dacă nu ai pus mâna să pui în aplicare. Cam asta e. În design nu ai cum să înveți decât prin experiență. Trebuie să ți se formeze ochiul cumva vizual încât să percepi că arată mult mai bine cu 12 pixeli, decât cu 8. Trebuie să știi, de exemplu, dacă ești în print, ce margini trebuie să lași, ce spațiere, ce font, ce typography merge cu ce, aspecte pe care poți să le și înveți, dar doar pentru că ai citit despre ele, nu vei ști cum și când arată bine. Oricum, dacă mă uit la ce am făcut anul trecut, arată mult mai rău. Ce mi s-a părut anul trecut că arată fain, acum mi se pare nașpa. Și practic aici te poți evalua singur.

R: Așa e și cu muzica, muzica pe care ai făcut-o în trecut…?

G: Aici nu e neapărat la fel, pentru că în muzică nu investesc atât de mult timp și nu evoluez așa bine.

R: Zi-ne cu muzica!

G: Păi cu muzica și cu design-ul, sunt două chestii care, de când mă știu sunt paralele, dar îmi ocupau timpul în mod egal. Când nu făceam design sau când nu eram în PhotoShop, probabil făceam muzică sau învățam sau eram la un studio. Am avut norocul să am un studio propriu de muzică de la 18 ani, în Oradea, ceea ce a contribuit la o experiență de viață foarte faină. Acolo ne-am adunat foarte mulți muzicieni, colegi, prieteni, oameni care veneau în oraș să ne viziteze, am lucrat cu foarte mulți oameni super mișto din domeniul acesta. Mai mult, pe zona tehnică, sunt eu, mă rog, și pe compoziție și creație, dar mai mult pe zona de mix, tehnică, partea de sunet. Și e super tare să ai artiști în jurul tău, să ai oameni cu care faci piese, cu care stai la sesiuni. E foarte tare să stai să compui noaptea la 2 întru-un studio, când afară plouă, și tu ești prins în starea aceea dată de pian, îți dă niște sentimente foarte mișto.

R: Tu cânți la pian?

G: Cânt un pic din toate, încerc la cât mai multe instrumente. Din nou, ca și în design – Master of none, Jack of all trades. Dar nu, la muzică nu e vorba de asta, acolo niciodată nu am avut o înclinație către a cânta și a învăța, efectiv să cânt nu știu ce piese. Mereu m-a interesat mai mult zona de cum să faci să sune bine ceva, aveam urechea foarte atentă la detalii, pe mine practic aia m-a prins cel mai tare.

R: Cât îți ia să faci un jingle?

G: Îți poate lua de la 2-3 ore până la câte zile vrei tu. În muzică… de aia nici nu merge și de aia nici nu reușesc mulți și din acest motiv am pus-o și eu deoparte, pentru că depinde foarte mult de mood-ul tău, nu neapărat de cât ai învățat. Nu e ca în design, să crească exponențial cu experiența ta. Poți să stai 20 de ani în muzică și să nu faci nimic dacă nu ai talent, dacă nu ai creativitate, dacă nu știi cânta, dacă nu ai suficient timp. Sunt foarte mulți factori care influențează. Și mai e și posibilitatea că poate degeaba faci, că nu îți ies bani. În muzică, asta e cea mai mare problemă în România, e foarte greu să scoți bani din ea. De asta a și ajuns pe locul 2, 3, iar acum e doar un hobby. Nu mai investesc timp în chestia asta. A rămas partea de studio, ne adunăm din când în când, mai facem niște jam-uri, e super distractiv să intru în aplicații când mă plictisesc acasă, să încep să fac chestiuțe, dar nu m-am dus niciodată către zona super publică și e strict un hobby personal. În care poți să bagi foarte mulți bani. Într-o perioadă, banii pe care îi făceam din design, îi băgam în muzică, chiar dacă nu avea niciun sens. Investeam, luam boxe de zeci de milioane, tot felul de prostii care îți aduc satisfacție, dar nu și neapărat profit.

R: Acum am văzut că te-ai axat pe călătorii, călătorești foarte mult.

G: Da, acum prefer să investesc bani în asta. Again, am fost în Germania săptămâna trecută  ca să vizitez cel mai mare magazin de muzică din Europa. Cumva, tot se îmbină lucrurile. Alteori călătoresc ca să merg la un Muzeu de Design, lucrurile sunt legate.

R: Te ajută?

G: Da, orice sursă de inspirație cred că te ajută. Chiar dacă eu sunt pe partea tehnică a design-ului, te ajută foarte tare, îți deschide un pic mintea să vezi lucruri noi. Chiar dacă nu reții pe moment mare lucru, la un moment dat în procesul creativ te apucă câte un flash.

R: Văzând ce se întâmplă pe piața de marketing, care crezi că sunt aspectele pe care oamenii nu le înțeleg când vine vorba de design și ce ar trebui ei să știe? Pentru că sunt mulți care întreabă – ”De ce îți ia atât de mult să faci treaba asta?” Nu știu dacă mă înțelegi ce vreau să zic…

G: Cred că acum e momentul oportun să explic ce înseamnă product-designer. Pe lângă faptul că trebuie să știi partea tehnică, de cum funcționează, cum ar trebui să funcționeze și cum să ajungi de la A la B, pe lângă faptul că trebuie să faci în așa fel să arate bine, să ai content de calitate, partea vizuală, estetică, să fie în regulă, partea e treia a jobului pe care îl am eu e zona de marketing. Să fac în așa fel încât produsul pe care îl gândesc și pe care îl desenez, să se și vândă. Primele două nu prea au sens dacă a treia nu funcționează. Și invers: degeaba îl vinzi dacă nu funcționează. Deci cumva se leagă.

Aici există, din nou, o confirmare foarte tare – produsul Bannersnack e momentan într-o continuă evoluție și asta dovedește că și zona de design, și zona de development, și zona de marketing contribuie în egală măsură și își fac treaba foarte ok. Da, trebuie să știi foarte bine target-ul, trebuie să știi foarte bine cam câți ani au utilizatorii, ce fac, cu ce se ocupă, ce înseamnă că faci bannere, asta fiind și din natura produsului, practic faci materiale de publicitate pentru alții, faci niște vizualuri, niște șiruri de Facebook, ești tot în domeniul de marketing. Eu, având și pasiune în zona aceasta, cred că natural m-am mulat pe produsul acesta, destul de ușor. Trebuie să știi foarte bine unde ajung lucrurile pe care le faci și care e cel mai bun mod de a prezenta ce ai făcut. De exemplu, ai scos un feature nou. În capul meu, când încep să lucrez la feature, deja mă gândesc cum o să-l prezint și ce o să zic, și la ce o să te ajute și de ce merită să cumperi produsul – pentru că o să îți ofere asta. Are o finalitate în mintea mea și poate din acest motiv mă și identific așa bine. Cam asta e, trebuie să vezi tot ansamblul, trebuie să vezi în viitor. De la idee, deja trebuie să te gândești ce o să faci cu chestia aia. Altfel, nici nu vei ști să-l implementezi. Dacă nu știi cum vrei să-l prezinți și cum o să-l folosească celălalt, nici nu ai de unde să știi cum e cel mai bine să arate sau să funcționeze.

R: Ai câțiva, nu neapărat idoli, ci oameni pe care îi urmărești și care îți plac și de ce îți plac? Cum ai fost atunci și l-ai văzut pe The Grand Master, Sight Master.

G: Da, definitiv, există niște oameni care sunt respectați de toți din domeniu, iar Sight Master deja se exclude, oricum e legendar.

R: De ce Sight Master e legendar, ce are?

G: E tare omul. Nu trebuie să fii the shit, cel mai tare dintr-un domeniu, ca să fii the shit. Ajunge și dacă reușești să-ți construiești o imagine corespunzătoare, dacă reușești să faci acțiuni și chestii prin care să ieși în evidență și să-ți faci un nume. Practic, nimeni nu te poate compara direct la un anumit nivel cu celălalt. Eu, de exemplu, poate că nu sunt la nivelul altor 10 designeri, dar în mod real, nu o să facem toți 10 aceeași chestie vreodată, ca să măsori skill-urile. Skill-urile nu arată ce ai ajuns sau cât de tare ești. Sight Master a reușit să aibă o identitate, câte alte persoane de la agenții mai știi și care au ieșit așa în față, ca și el?

R: E important personal branding-ul?

G: E cel mai important și aici cred că am făcut cea mai mare greșeală, forever and ever.

R: Păi de ce îți zic chestia asta… Oameni buni, voi știți că eu sunt un promotor al blogging-ului, al contentului și nu cred că există dată când vin la birou, să mă întâlnesc cu Gary și să nu îi zic – ”No, cum stai cu site-ul? L-ai pus sus?” Și când a făcut ceva, mi-a trimis – ”Am făcut ceva, lasă-mă în pace!”, ”Ți-ai luat domeniu”, ”Da, mi-am luat domeniu”.

G: Mă mișc super greu, dar asta e boala tipică. Dacă trebuie să fac pentru 10 oameni, 10 chestii, mă bag, dar pentru mine niciodată nu îmi găsesc timp. Asta e una. Doi, de fiecare dată când fac ceva, nu e destul de bun. E boala creativilor, nu numai eu mă confrunt cu chestia asta.

R: Și eu, și eu mă confrunt cu asta.

G: Orice fac, până să-l lansez sau să-l public, zic – ”Neah, nu-i destul de bun, mai bine nici nu-l mai pun”. Ceea ce e prostie, așa am pățit și în muzică, așa am pățit și în design. Nici nu știu, cred că e și o chestiune de încredere, dar e și pentru că sunt super pretențios. Nu cred că o să găsesc vreodată ceva și o să zic – ”Da, e foarte tare asta!” E exact ce ți-am spus la început, că îl postez acum și peste două săptămâni mi se va părea vai și amar.

R: Când am vrut să fac branding-ul pentru podcast, știi că ți-am zis într-o dimineață cam ce aș vrea să fac. Puteam să fac și eu singur treaba aia, să scriu textul, știam că vreau să merg pe o anumită direcție, dar te-am întrebat ce părere ai, aveam nevoie de confirmarea unui designer. În același timp, când am vorbit despre logo, una-două l-ai făcut tu și mi-a plăcut mult mai mult decât dacă aș fi făcut eu chestia aia și mi-aș fi zis – ”Da, e fain așa”. Ceea ce zici tu cred că e o problemă a celor care lucrează în domenii creative, oameni care fac pentru ei ceva, niciodată nu sunt mulțumiți. Dacă faci pentru altul, ești mult mai obiectiv. Când ești tu, ești subiectiv și atunci e destul de dificil.

G: Și trebuie să te compari cu oameni mai buni ca tine, asta legându-se și de întrebarea legată de cum poți evolua. Niciodată când am început un proiect de branding sau de UI, niciodată nu m-am raportat la concurența care e la același nivel sau ceva făcut de cineva de prin Oradea. Nu pentru că nu ar fi buni, dar mereu îl cauți pe cel mai high ca etalon, cel mai șmecher, cea mai tare chestie pentru inspirație și de acolo pornești. Așa evoluezi, încercând să faci lucruri pe care nu le-ai făcut și pe care alții l-au făcut la un alt nivel. E ca și cum ai porni cu liftul de la etajul 3, nu de la parter. Asta te ajută foarte mult. Idem și cu brandingul personal, pentru că vreau să fac ceva la fel de tare ca cei la care m-am raportat, eu încă n-am ajuns acolo, deci încă nu fac nimic, hahaha. E și prostie, pentru că aici nu se aplică. Ar trebui să începi cu ce o fi, asta e varianta cea mai logică, dă-i drumul, și apoi mai vezi.

R: Exact! Când faci, îi dai drumul, dar tu conștientizezi că e un proces. Ok, nu ajungi din prima la rezultat, dar mentalitatea ar trebui să fie – ”I-am dat drumul, decât 0, e mai bine 1, nu voi avea nota 10, dar e mai bine 1 și urmează un proces prin care o să cresc. Poate nu voi ajunge la 10, dar măcar eu observ că e un proces.”

G: Da, aici tu faci foarte bine. Asta e șmecheria, să faci în fiecare zi ceva, nu contează că e mult sau puțin, să formezi un obicei, în locul unui țel. Te ajută mult mai mult. Idem și în design. Te ajută mai mult să faci în fiecare zi câte puțin, decât să visezi că într-o zi o să te apuci și o să termini tot.

R: Pentru ce companie, pentru ce brand ți-ar plăcea să faci ce faci acum pentru Bannersnack?

G: Nu m-am gândit foarte mult la chestia asta, sincer, și nu știu cum m-aș putea identifica și cu alte produse. Tool-urile cu care lucrez sunt aceleași, procesele sunt aceleași, skill-ul există, deci doar produsul pe care lucrez trebuie să fie diferit. Din acest motiv nu ai cum să nu te descurci sau să nu funcționeze treaba. Probabil mi-ar plăcea pe chestii cu impact și mai mare, lucruri care țin mai de viitor, îmbinate cu elemente de tehnologie, în care design-ul e mai mult un guideline, decât o chestie cu care interacționezi. Mi-aș dori să mă duc și pe zona de mobile apps foarte mult, pentru că acolo, deși nu există foarte multă inovație lately, în materie de design cel puțin, e tare și sunt proiecte relativ ușoare.

La Bannersnack vorbim de o aplicație foarte complexă, cu enșpe mii de butonașe, detalii, cazuri. Practic, într-un monitor, trebuie să integrezi un tool foarte puternic cu toate mini-feature-urile, cu toate on-off-urile, switch-urile și la toate trebuie să le găsești un loc. La o aplicație mobilă e mult mai simplu, ai câteva butoane, câteva rubrici, câteva locuri unde poți naviga, aproximativ ca un site. Nici acolo, ai câteva pagini, câteva structuri și aia e. Asta dacă vorbim de un site mic. Acum, dacă vorbim de un ditamai newspaper sau de ceva de comenzi online, sau de un eMAG, e o chestie foarte complexă. Probabil mi-ar plăcea și la o chestie cum e eMAG, unde orice mișcare mică poate impacta o țară întreagă.

R: Ai văzut, de exemplu, la noi, când am integrat butonul de feedback. Pur și simplu am pus un buton de feedback, pentru a-i lăsa pe oameni să spună ce părere au. Pe zi primim zeci de feedback-uri, fie pozitive, fie negative, iar treaba asta a adus ceva foarte fain, pentru că simți vibe-ul utilizatorului, și e un simplu buton în plus.

G: Acolo și aveam nevoie, pentru că nu puteau lăsa nimic până atunci, iar noi nu aveam date, nu știam ce gândesc. E super tare zona de comunicare cu useri, e foarte fain să vezi feedback-ul instant, să vezi ce gândesc, să-i întrebi dacă le-a plăcut ultimul update, ce cred despre diverse funcții, mai ales cu oameni care sunt deschiși spre comunicare. Nu cu toți userii, evident, dar poți face chestii de genul.

R: Cred că atunci când lucrezi într-o aplicație, website, orice ai avea, când faci ceva pentru publicul larg, ar trebui să ai mentalitatea aceasta, să poți să asculți omul și să vorbești cu el.

G: Nici nu poți începe să faci vreo modificare fără să-i asculți.

R: Fie că e designer, marketer, social media manager, HR… Chiar și HR! Să mergi să vorbești despre cum vede omul din afară compania, chiar dacă nu e angajat, cum vede compania ta și să mergi la o conferință, să mergi la un festival, să sponsorizezi festivalul respectiv și să vezi cum interacționează omul cu brandul tău e esențial.

G: Asta e cel mai interesant. Indiferent că vorbim de o aplicație de booking pentru hoteluri sau cum e la noi, de exemplu, unde ne folosesc companii foarte mari cu mulți angajați în spate, care fac vizualuri. Dar și în spatele companiei sunt tot niște oameni, care stau la un birou. Poate e Diana, cu 20 de ani experiență, și nu știe ce să facă în Bannersnack. Chiar dacă ea lucrează la o corporație imensă, nu însemnă automat că e o persoană tehnică. Poate e unul care e super tehnic, dar are zero creativitate, trebuie să te gândești și la el. Va prinde super repede, se descurcă instant în orice chestie, dar habar n-are cum să-l facă să arate bine. Tot felul de cazuri de genul. Și atunci, mereu trebuie să vorbești cu ei, să își dai seama cine sunt ei, să-ți dai seama dacă e o persoană tehnică sau nu, să știi că publicul tău majoritar e tehnic sau nu, să știi dacă sunt femei sau bărbați pentru că, fără nicio tentă discriminatorie, există diferențe de obiceiuri, de cum utilizează chestii.

Apoi, pentru tine, știi foarte bine dacă poți să spui niște glumițe mai funny sau nu, le lași. Sau te duci spre o coloristică mai serioasă, mai spre business, sau vrei ceva mai fun, mai girlish. De exemplu, la interfețe, dacă vorbim de aplicații mai mici sau site-uri, totul ține de public și de asta e interesant cum design-ul se leagă de psihologie, marketing și design-ul efectiv. Și business. Dacă ești în domeniu și ai grijă de o aplicație din care trebuie să faci bani, business-ul e a patra parte.

R: Ce tare! Mă gândeam acum, în timp ce vorbeai despre comportamentul designer-ului, care trebuie să înțeleagă și marketing, și psihologie, și customer service și toate acestea… Nu știu dacă ai văzut Abstract, de pe Netflix?

G: Da, sigur.

R: Ce mi-a plăcut mie e că foarte mulți de acolo ziceau că vorbeau cu oamenii și se inspirau din afara domeniului. Dacă tu faci design de întrerupătoare, dacă tot consumi conținut din design de întrerupătoare, parcă rămâi acolo, în cutia aceea. Dar dacă ai la un moment dat curaj să ieși să mergi la un festival de teatru, care nu are nicio treabă cu design-ul de întrerupătoare și ai mintea deschisă, te uiți să vezi ce poți învăța de acolo, îți iei carnețelul și îți notezi sau îți bagi niște idei în telefon, atunci cu siguranță te alegi cu ceva nou. Eu, de exemplu, la marketing și când vine vorba de content, foarte multe idei mi le iau când consum alt tip de content decât din zona de marketing. Dacă citesc o carte care nu are nicio legătură cu marketing-ul, pac! idei.

G: Categoric! Prinzi niște idei super tari. Da, uite primul exemplu care mi-a venit în cap când ziceai de întrerupătoare sunt produsele Apple, care sunt inspirate din electrocasnicele Braun, nu știu dacă știi treaba asta

R: Nu.

G: Să cauți – Apple designs Braun products, ceva de genul. Ei se inspiră de acolo, o să vezi enșpe mii de produse, inclusiv iPod-ul, inclusiv astea vechi clasice, sunt inspirate din electrocasnice, dar și acelea design-uite la un nivel super șmecher, super înalt și foarte minimalist. Și e încă o afirmare că treaba asta cu uitatul în grădina altora e o chestie bună. Chiar dacă sunt specializat și eu pe UX mai mult, și branding, tot mă ajută să mă duc în zona de Art, să citesc despre alte chestii, mă ajută pentru că așa se îmbină lucrurile. De aia ziceam la început faza cu ”Jack of all trades, master of none”, pentru că fain să ai puțin din toate. Cel mai bine ar fi să fii as într-o chestie, dar nu știu dacă îți ajunge o viață să devii cel mai bun la ceva. Așa că nu mă focusez pe asta.

R: Când te trezești dimineața, care sunt aplicațiile pe care le deschizi prima oară?

G: Hm, interesant. Hai să văd. Din păcate, mail. Nu știu dacă Facebook e primul, probabil cele de messaging, poate Weather din când în când.

R: Te ridici din pat înainte să…?

G: Nu, categoric telefonul e primul. Biziday, uite. Foarte des folosesc Biziday, foarte tare mi se pare.

R: Zi-mi despre design-ul Biziday.

G: Nu ai ce să zici despre design-ul Biziday. Nu e niciun design, accentul nu e pe design. În afară de funcționalitate, nu are nimic. E exact partea aceea de design, care are doar funcționalitate. Estetic, probabil a fost la decizia developer-ului cum să arate, sunt sigur că nu și-a pus mâna un designer pe aplicația asta. Nu cred, chiar nu pot să cred.

R: Crezi că un design ar îmbunătăți funcționalitatea?

G: Să știi că asta o să și fac dacă voi mai avea timp liber după toate lucrurile pe care mi le-am propus, vreau să fac un fel de site-project, dar nu doar de experimentare, cu ce chestii ai putea să modifici în așa fel încât să fie un pic mai ok, și prin semnalistică. Pentru că aici vorbim de niște funcționalități foarte mișto, și ei au culorile acelea cu care marchează ei, dar ai putea să mai introduci niște iconițe, niște catogorii, ca să-ți dai seama mai repede de cum stau lucrurile. Mă uit acum peste news și mi-e greu să identific din ce categorie face parte știrea. Pe mine nu mă interesează nimic legat de DNA, dar trebuie să citesc un pic să văd despre ce e vorba ca să pot să mă duc să caut altceva, ce mă interesează. Ai putea să pui niște identificatoare de domenii, în care te uiți repede și știi – „Asta e de trafic, numai asta vreau să citesc, aici mă duc.” Sau alte lucruri de genul, mai sunt chestii pe care le-ai putea face. Mie îmi place mult aplicația, e foarte utilă. Din categoria nu design, dar măcar funcțional. Ce ar mai fi? Și pe Instagram intru foarte des.

R: Am observat că ai început să postezi în ultima vreme…

G: Da, am început să mai postez, dar doar la nivel de hobby, nu iau în considerare alte chestii de marketing și toate cele, dar din păcate nu am o pasiune din a mă expune, nici pe Social Media nu sunt așa activ, nu sunt neapărat fan. Cred că Biziday, mail și aplicațiile de messaging sunt primele, iar după intru în mașină – Apple Music, și cam atât.

R: Care e albumul care îți place acum?

G: Un album care a apărut recent și care e super șmecher și recomand, e al lui Jay-Z – ”4:44”, chiar acum, ultimul. L-a lansat prima dată pe Tidal, pe serviciul lui de streaming, a stat acolo o săptămână și după l-a lansat și pe Apple Music și pe Spotify probabil. Fiecare piesă are patru minute și 44 de secunda, dar e un album super, dacă îți place genul, sună foarte bine. Nu m-am așteptat și nu sunt fan Jay-Z.

R: De ce l-ai recomanda?

G: Că sună bine, omul chiar a lucrat la el. Nu e hip-hop-ul acela clasic, chiar dacă are influențe de muzică din hip-hop-ul acela. Sună fresh, sună așa cool. Mi se pare mișto. Și albumul lui Calvin Harris, care iar e super tare, din zona de house, super summerish.

R: Top 3 albume care îți plac. Nu, top 3 concerte la care te-ai duce.

G: Din păcate, nu cred că voi mai prinde nici unul. AC/DC, categoric, dacă ar fi. Hai să mă gândesc, mai e trupa mea favorită, Dave Matthews Band, nu știu câți ascultă, dar e o trupă foarte faină, deloc promovată prin Europa, super super faimoasă prin America.

R: Super-super. Dacă nu știți de ce am zis ”super-super”, intrați pe YouTube și scrieți doar super-super. Și după să îmi mulțumiți în comentarii.

G: Și al treilea concert – Glass Animals, care vin acum la Summer Well. Dacă nu ați auzit de ei, mai degrabă îi căutați pe ei decât ”super-super”. Aceștia 3 ar fi, din trei field-uri total diferite, chiar ascult foarte multă muzică și din zone diverse. De la hip-hop, la metal, la house, la acustic, clasic, blues, chiar am din toate, am ascultat foarte multă muzică.

R: Nu cred că ai chiar din toate.

G: Hm, nu știu, asta e altă discuție, un alt podcast dacă vrei.

R: Bollywood asculți?

G: Eu zic că da, sigur am prin playlist ceva.

R: Ok, am vorbit despre product design, despre design, despre marketeri, despre muzică… Și dacă e să stați cu Gery la o poveste veți vedea că nu e tipul acela de designer, nu știu… Sunt designerii de Mac și cei de Windows. Cei de Apple au telefon Apple…

G: Cam aia e, haha!

R: Dar tu n-ai ceas!

G: Am ceas, dar n-am ceas Apple.

R: N-ai ceas Apple și aici am avut o discuție interesantă cu tine despre design-ul ceasului. Am început să citesc la un moment dat despre notificările care îți apar pe telefonul mobil. Și zicea cineva că ar trebui notificările schimbate în așa fel încât să meargă după comportamentul utilizatorului, și nu după comportamentul aplicației. Foarte fain. Și altcineva a scris într-un comentariu că îți folosește Apple Watch-ul pentru notificare, să nu mai ia telefonul în mână.

G: Cred că asta e singura utilizare pe lângă cea de sport.

R: Și după am ajuns să vorbesc cu tine despre ceas și mi-am dat seamă că- ”Nu aș da bani pe un Apple Watch, ci mai degrabă mi-aș lua 2-3 ceasuri normale.” Când am discutat cu tine despre brandul ceasului, am aflat că tu nu mergi neapărat pe un brand de ceas, un Casio, un Fossil. De ce?

G: Am și eu câțiva favoriți, dar nu sunt brand addicted când vine vorba de ceas. De exemplu, acum port unul care nu are absolut niciun brand pe el. Nu neapărat un ceas ieftin sau ceva făcut în China, dar e super minimalist, simplu – piele, metal, și efectiv, îți arată ora. Chiar are numai niște linii, e foarte minimal. Dar aste e mai mult o chestie de lifestyle și de stil pentru mine, decât o chestie de tech. Pentru mine nu înseamnă atât de mult zona aia de notificări și să-mi spună că acum am 93 de bătăi pe minut la inimă și alte lucruri de genul, care nu mă influențează și nu mă interesează. Vreau să mă uit și să văd într-un sfert de secundă că e 5 jumătate, e mult mai important asta pentru mine. Și mai apoi, cum arată. Ceasurile mereu au fost mai mult o piesă fashion. Toate îți arată ora, dacă ar fi strict să le alegem după funcționalitate, l-ai lua pe cel mai ieftin și aia e. Și mulți fac asta.

R: Dacă Biziday și-ar face un ceas, n-ar avea nicio treabă cu design-ul

G: Exact. Pentru mine, ceasul e o chestie estetică și pe care o poți face în sute de mii de feluri și să arate bine tot într-atâtea variante. Și să exprime lucruri diferite. Pentru că atunci când văd un om și îi văd ceasul, îi pot caracteriza deja personalitatea. Dar aici trebuie să fii puțin pasionat de ceasuri, și să cunoști. Avem o colegă, Melinda, care mereu venea cu ceasuri foarte minimaliste, e evident că are un anume gust și spunea multe și despre stilul ei de lucru ca designer. Dacă vine o persoană cu un ceas mai rar întâlnit, din perspectiva mea, are educație în zona aceea și are simț estetic foarte dezvoltat. Pe când, dacă vine cineva cu un ceas mai sport, e pasionat de sport și are nevoie de funcțiile acelea, poate de timer și ce mai sunt. Dacă vii cu un ceas mai elegant, e clar că ești către zona de business și ești o persoană mai serioasă. Multe lucruri poate spune despre tine un ceas. E un obiect obișnuit, dar cu fețe și skin-uri diferite în funcție de preferințele tale. De aia îți cumperi un ceas, pentru că te identifici cu el.

R: Pe acesta nu l-am cumpărat, ci l-am primit.

G: E un caz diferit, altă treabă. Trebuie să-ți placă ca să-l porți, totuși. Eu, de exemplu, nu am mai multe ceasuri. Am mereu un singur ceas. Dacă ar fi să am foarte multe, cred că n-aș mai purta niciunul, n-am mai ști ce și cum. Am mai multe curele, pe care le mai schimb, dar atât. Cumva, acum mă identific cu acesta, poate peste doi ani va fi altul, zic și eu.

R: Ca în design, te schimbi.

G: Exact, o să ți se pară că acesta nu mai arată așa bine și… următorul.

R: Am vorbit și despre ceasuri, cu siguranță nu v-ați plictisit. Gery, un ultim gând pentru cei care ne ascultă, cei 5-10. Îmi place să știu că sunt măcar 5-10. Am vorbit la un moment dat cu un blogger și spunea că avem minim o persoană care ne urmărește mereu, care e partenerul nostru de viață și acela măcar te susține no matter what, ceea ce e un lucru bun. Un gând pentru oamenii fie de marketing, fie de comunicare, ar fi fain să ne spuneți cumva în ce domeniu lucrați… Dacă ar fi să știe un lucru despre design, care ar fi cel mai important lucru de spus din zona în care activezi?

G: Cea mai importantă e răbdarea și atenția la detalii. Cred că de asta depinde tot și cred că acestea sunt aspectele care te diferențiază și în domeniul de comunicare și alte cele. Copywriteri care sunt atenți la fiecare virgulă și cratimă, la toate detaliile de accent, de formulare, versus copywriteri care scriu repede o chestie. Designerii care stau și mută și refac și regândesc și re-editează tot, durează foarte mult, dar sunt atenți la detalii, dar produsul final e mult mai ok. Idem și la marketeri, și la alte chestii. Cred că acolo stă secretul în a fi foarte bun, să investești super mult timp și să fii atent la detalii.

R: Detalii și timp…

G: Resursele de care nu dispui, exact din acest motiv sunt valoroase. Și dacă tot lucrezi într-un domeniu din care faci și bani, să înveți și să ceri suficient pentru munca ta. Dacă tu știi că ești un designer bun și faci o treabă de calitate, nu te raporta neapărat la concurența ta, despre care știi că cere o sumă, dar nu investește la fel de mult. Cere mai mult, pentru că e clar că munca ta valorează mai mult. Să nu ai lipsă de încredere aici. Încep să apară în România oameni care înțeleg lucrurile acestea și preferă să scoată bani mai mulți din buzunar pentru o chestie de calitate. Încă, din păcate, majoritatea sunt pe low-bugdet, dar încep să apară companii și oameni care gândesc altfel.

R: Ai curaj să declari în public că îți lansezi site-ul până în septembrie?

G: Hahaha, până în septembrie? Vine concediul, hai până la finalul lui septembrie, uite.

R: 20 septembrie. Până în 20 septembrie îți lansezi site-ul. Trebuie să te ții de cuvânt.

Bun, oameni buni, am vorbit cu Gery Meleg despre ce tocmai ați citit acum, mulțumim pentru răbdare și timp. Pentru mai multe detalii puteți intra pe katai.ro, acolo aflați toate informațiile despre podcast. Sunt curios să știu părerea voastră, dacă v-a plăcut sau nu, dacă vreți să mai vorbim cu designeri, cu cine vreți să vorbim, că vorbesc. Lucrurile merg încet și sigur, ca în Ardeal. Nu ne mai batem mult capul, să aveți o zi frumoasă, luați-o încet, dar luați-o sigur, cu atenție sporită la detalii și multă pricepere!