Acum 7 ani când m-am mutat la Cluj-Napoca am avut foarte mari emoții. Pe lângă faptul că începeam un nou capitol în viață, mi-am propus să fac ceva mai mult pe zona de blogging. Așa că am început să urmăresc bloggerii din Cluj.

Canalul preferat al comunității online din Cluj, pe vremea aceea, era Twitter (vă vine să credeți?). Oameni cu blog, oameni fără blog, oameni din media sau de marketing foloseau Twitter doar de dragul conversației. Poate chestia cea mai faină a fost că se vedea o comunitate frumoasă în Cluj. Și eu am vrut să fac parte din aceea comunitate. Așa că am început să intru în discuții, să particip la diferite evenimente și să scriu despre Cluj și alte subiecte apropiate din zona mea de interes.

Așa am reușit să-i cunosc și pe oamenii din spatele blogului tvdece.ro, Alina și Răzvan.

Doi oameni care m-au ajutat să merg mai departe în online, care m-au atenționat atunci când nu făceam ceva bine și care m-au susținut de fiecare dată.

Așa că în acest episod voi vorbi cu Răzvan.

În același timp sunt sigur că atunci când veți asculta acest episod veți afla câteva idei interesante pe care o să vreți să le dați mai departe.

Răzvan a lucrat în advertising o bună perioadă de timp iar acum e copywriter și lucrează alături de soția lui, Alina, la Hoha (o companie de evenimente sărite de pe fix, care de fapt se comportă ca și o agenție de wedding planning dar care funcționează ca o agenție de advertising – adică se lucrează pe brief).

 

Câteva idei pe care le-am scos din acest podcast:

Creativitatea trebuie să fie ca un burete. Trebuie să acumulezi cât mai multe informații din domenii diverse.

De aceea susțin ideea că oamenii care lucrează în orice domeniu creativ ar face bine să consume cât mai mult conținut divers, de la concerte la filme și cărți de tot felul. Ideile cele mai bune îți vin din locuri de unde nici nu-ți dai seama.

Nu e neapărat ca un brand să se arunce pe un trend nou doar pentru că-i nou.

Apropo despre articolul pe care l-am scris pe celălalt blog al meu legat de trendurile care pot să-ți omoare strategiile de marketing.

 

Ce vei afla în acest podcast?

• despre campania Next Big Vlogger de la Coca Cola
• dacă ești un marketer bun, găsești oportunități să vinzi oricărui target
• despre cum își menține Răzvan creativitatea
• cum l-a inspirat festivalul Electric Castle
• despre storytelling

De asemenea nu uita că te poți abona la podcast și pe iTunes.

 

Audio Transcript

R: Hello și salutare oameni buni! Bine ați venit la un nou episod al Podcast-ului lui Katai. Știți, există acea categorie de oameni, despre care alții nu au o părere foarte bună. Sau prea bună. Într-o asemenea categorie mă aflu și eu. Dar îmi place. Vorbesc de bloggerii. Oameni care creează conținut, oameni care lucrează mai mult decât alții de multe ori, oameni care scriu, oameni care se interesează, oameni care au o părere și au ieșit din zona lor de confort, și creează conținut pentru alții. Prin urmare, am vrut să vorbesc cu un blogger care a avut un impact asupra carierei mele în blogging. Răzvan Dragoș, zis și Zicu pe „TVdece”. El scrie pe TVdece.ro, împreună cu soția sa, Alina și au un blog foarte fain. În episodul de astăzi vom vorbi despre blogging, despre cariera lui în copywriting, dar și despre Electric Castle și tot ce înseamnă ideea de conținut. Stați pe fază și ascultați acest podcast. Vă mulțumesc din inimă fiindcă aveți răbdare.

R: Nu se putea să am podcast-ul acesta fără să îl invit pe Zicu de la ”TVdece„, Răzvan pe numele lui adevărat. De când am venit în Cluj și am început în lumea blogging-ului, Zicu și Alina erau singurele persoane care mă împingeau de la spate sau mă trăgeau de ureche dacă nu făceam ceva bine. Pentru mine, au fost un God Father în ale blogging-ului, iar de fiecare dată când nu știam ce să fac, ei erau cei la care apelam. Sunt unii dintre singurii bloggeri constanți, din toată România, aș putea să spun. Au pornit mulți, dar nu au ajuns departe. La ei, în schimb, nu e vorba că au ajuns departe, dar au avut multe realizări, și pentru mine vor avea mereu un loc special în inimă. Acum este un moment romantic, dar cam așa e… Zicu, mulțumesc frumos.

R: Răzvan.

R: Ai schimbat brand-ul?

Z: Încă nu vreau să renunț la acest nume, prefer Răzvan. Așa sunt trecut în buletin. Zicu e mai mult un pseudonim pentru online. E ok, spune-mi cum îți vine.

R: Cum ești obișnuit?

Z: Atunci, când facem audio e Răzvan, dar când suntem pe chat e Zicu. Acum nu vorbim de Zicu, ci de Răzvan. Vorbim despre Răzvan, persoana afacerilor online.

R: Răzvan, ce faci?

Z: Bine. Sunt ok pe toate planurile pot să zic, profesional și personal. Nu mă plâng.

R: Spune-ne puțin despre tine, pentru cei 3,5, 10 oameni care vor asculta podcastul.

Z: Hai să nu ne subestimăm…

R: 5000 de oameni atunci. Zi-le cine ești? Cu ce te ocupi?

Z: Sunt Răzvan Dragoș. Lucrez în creație, din 2007 în publicitate, iar din 2009 sunt și în mediul online. Am lucrat la o agenție de freelancing și în 2009 am creat platforma „TVdece” împreună cu soția mea, Alina. Practic, am combinat munca de creație cu cea de Social Media. Acum, eu sunt freelancer și îmbin partea de copywriting cu cea de Social Media, ea e antreprenoare. Îmi place să spun că sunt copywriter la bază, pentru că asta mă pasionează. Creația.

R: Ești freelancer pe copywriting, să înțeleg.

Z: Da. În plus, mai fac Social Media pentru cine cere.

R: Ce înseamnă acest lucru? Lucrezi pe partea de strategie, creezi conținut?

Z: Da. Strategie de conținut, planuri editoriale. Îmi place să îmbin partea de copywriting. De aceea, cred că o persoană care activează în Social Media trebuie să fie foarte creativă. De la asta pornește totul. Dacă nu ești o persoană creativă, nu ai cum să activezi în acest domeniu.

R: Ce înseamnă să fii creativ? Înseamnă să ai curaj să faci niște lucruri pe care alte brand-uri nu le încearcă, sau să vii cu niște idei care să scoată brand-ul tău în evidență? Ce înseamnă pentru tine, un om creativ care vine din offline și a intrat în online din 2009? Dacă stau să mă gândesc, blog-ul vostru e unul dintre cele mai bune. Alături de blog Colectiv, dacă pot menționa.

Z: Poți să spui. Suntem, de fapt, două persoane în acest proiect.

R: Două persoane, așa este. Ați pornit niște proiecte faine și mi-ar face mare plăcere să le continuați. În special ”Din ON în OFF.”

Z: Regret că nu am continuat Din ON în OFF. Am pierdut acest proiect pe parcurs, dar nu e exclus să îl reluăm. Celelalte proiecte mi-au fost dragi, dar Din ON în OFF mi-a plăcut pentru că avea partea de educare.

R: Îmi aduc aminte că la a doua ediție Din ON în OFF ați pornit ideea că poți să te înscrii ca speaker și să vii cu o temă despre care să vorbești.

Z: Chiar din prima ediție. Așa am pornit noi. Atunci au început să se dezvolte conferințele în România și ne-am gândit să dăm cuvântul unor oameni din comunitatea noastră care poate au ceva de spus, dar nu o să ajungă niciodată să vorbească la o conferință. Acesta era și tagline-ul nostru – ”Comunitatea are cuvântul.”

R: În primul an, am mers într-un pub și a fost prima dată când am interacționat cu blogger-ii.

Z: Ai fost speaker?

R: Nu. La al doilea, când am mers la TIFF, atunci am fost speaker.

Z: A fost prima oară când ai fost speaker?

R: Vai de mine! A fost prima dată când am vorbit în fața unui public și țin minte că am avut mari emoții.

Z: Ai plecat de acolo și ai ajuns să vorbești la Webstock, e foarte tare.

R: Proiectele voastre cele mai mari au fost Din ON în OFF, Cluj Brands Tour și Blogger la schimb.

Z: Da. Primele două au fost proiectele noastre, iar cel de al treilea a fost o colaborare. Cluj Brands Tour mi-a fost la fel de drag, dar nu prea aveam la ce brand-uri noi să mergem, și mai era problema că erau aceeași influencerii. Clujul are multe brand-uri, însă trebuie să le încadrezi într-un concept și nu poți merge la oricine. Trebuie să aibă o poveste în spate.

R: Voi ați pornit Cluj Brands Tour cu bloggeri. În zilele de azi, masa a început să se lărgească și au apărut oameni care creează conținut de video, pe Youtube.

Z: Instagrammeri, vloggeri, influenceri. Acum, acesta este termenul la modă, influenceri.

R: Nu neapărat. Aici e discutabil, cine poate fi influencer și cine nu. Toată lumea e influencer, nimeni nu e influencer. În schimb, noi, oamenii de marketing, din online, de creație, încercăm mereu să venim cu un nume.

Z: Încercăm mereu să găsim un concept. La fel e și millennials. Această generație a trebuit să primească un nume, pentru ca apoi să putem să o luăm să o disecăm. Nu putea să i se spună simplu, generația Y.

R: Dar pe vremea noastră, aveam un nume?

Z: Nu cred că generația noastră a avut un nume. Dar ”millenials sunt mai complicați, nu știm ce să facem cu ei”, toată lumea percepe această generație ca pe un bulgăre de zăpadă care s-a tot rostogolit și a devenit o sperietoare. Ne gândim cum ne vom descurca cu ei în viitor, dar până la urmă… e doar un target pe care oamenii de marketing trebuie să îl atingă. Te întrebi cum ai putea să vinzi acest concept. Dacă ești un marketer bun, reușești să vinzi oricărui target. Așa percep această generație. Millennials sunt doar o țintă la care e nevoie să ajungem. Nu știu de ce trebuie să fie o agitație așa mare. Recunosc, sunt mai complicați și au la îndemână mediul digital, au alte preocupări, nu mai răspund la fel de ușor la vechii stimuli de marketing. Foarte bine! Găsește strategii noi. Nu te plânge că sunt un target greu și nu ai nicio idee ce te vei face cu ei. Fă campanii speciale pentru ei.

R: Spune-mi o campanie faină pentru millennials.

Z: Nu-mi vine acum în minte, nu pot să fac asta când îmi cere cineva pe loc. Nici nu poți să identifici care e o campanie bună pentru millennials, trebuie să te adaptezi. Zi-mi tu o campanie acum.

R: Mi-a venit în minte o campanie de la Coca-Cola. Ei au avut campania The Next Big Vlogger, pentru că și-au dat seama că trendul e pe video, unde au luat influencerii din lumea vlogging-ului. Nu îmi aduc aminte exact cine a câștigat, dar a fost o mișcare foarte bună.

Z: Faptul că nu știm cine a câștigat, spune multe. A fost o campanie frumoasă, dar mesajul nu a ajuns la mine. Probabil nu am fost eu target-ul. La câtă agitație a fost în jurul acestei campanii, căci a fost una integrată, cu mai multe medii de comunicare, ar fi trebuit să știu cine e The Next Big Vlogger. Lucru pe care nu îl știu și nici nu am văzut acea persoană după ce a câștigat. Ar fi trebuit să aibă un buzz de popularitate și să apară în mai multe feed-uri. Nu pot spune că această campanie nu a avut succes, din contră. E bine că au abordat o astfel de zonă, au intuit bine că video crește, s-au dus acolo și au făcut o campanie faină.

R: Ce mă deranjează pe mine la aceste campanii, e faptul că sunt orientate short-term. Sunt doar de o lună, sau câteva săptămâni, un timp prea mic. Nu mă refer la campaniile făcute de brand-uri mari, precum Coca-Cola, care sunt gigantice, dar când îți vine un client mediu, local și îți spune că vrea să facă o campanie mare, trebuie să planifici foarte bine canalele prin care tu vei vinde. Cred că acea firmă nu are nevoie doar de vânzarea unui produs, ci și de brand awareness. De cele mai multe ori însă, acesta nu se poate măsura. Trebuie să intri în subconștientul omului, să știe că ești prezent, ca mai apoi să te vadă și în online. Mă deranjează atunci când văd campanii în online care sunt setate două, trei săptămâni pe același plan. Nu sunt campanii de long-term. Astfel de campanii sunt ca un bulgăre ce crește, dar nu crește dintr-o dată, ci încet, încet, iar din bulgărele acela va deveni o piatră mare.

Z: Cred că asta ține și de obiectiv, de fiecare client în parte și de ce bifezi într-un Excel. Totul se reduce la un Excel, până la urmă.

R: Bineînțeles, omul de marketing se uită acum la rezultate. Pe el asta îl interesează. Acum sunteți parteneri cu HOHA. Ce e HOHA?

Z: HOHA este o companie de evenimente sărită de pe fix. Am început cu nunțile, fiindcă suntem oameni care provin din creație și am zis că ar fi bine să aducem puțină imaginație în zona nunților. Ne-am plictisit de aceleași nunți pe care le uităm a doua, a treia zi, de niște nunți trase la indigo pe care toată lumea le face pentru că așa a zis mătușa și trebuie respectată tradiția. Noi venim cu o parte creativă în această zonă și am gândit o companie de wedding planning, care să funcționeze ca o agenție de advertising. Lucrăm pe un brief, pe care fiecare client îl completează, la fel ca în orice agenție de creație. Noi facem brainstorming și venim cu două concepte creative pe care le prezentăm clienților, în cazul nostru, mirilor, iar ei aleg o propunere, apoi noi implementăm campania. Așa am gândit și așa funcționăm până în ziua de azi și se pare că ne merge foarte bine, mulți ne-au acordat încrederea. Noul site HOHA va avea trei categorii: HOHA Weddings, HOHA Events și HOHA Creative, care va cuprinde partea de creație. Am zis să ieșim pe piață cu „toate schiurile.”

R: Mi se pare normal. Sunteți o combinație foarte bună. Tu ești pe partea de creație, Oana pe design și Alina pe PR. Îți mai trebuie ceva?

Z: Noi funcționam ca o mică agenție și am zis că trebuie să facem ceva. Puteam merge în zona de PR și comunicare, dar e mult mai greu să pătrunzi pe o piață de genul acesta. Ne-am dorit să începem cu o zonă în care am putea să facem diferența. Am vrut să fim diferiți, căci a fi diferit, face diferența. Așa am ajuns să fim creativi pe zona de nunți.

R: La început spuneai ceva fain despre creație. Chiar dacă am ajuns la alte subiecte, nu mi-am uitat ideea de la care am pornit. Voi sunteți niște oameni foarte creativi și se vede acest lucru în toată munca pe care o depuneți. Cum reușești să îți menții această creativitate?

Z: Din punctul meu de vedere, munca de creație trebuie să fie ca un burete. Pornind de la eticheta unui șampon, până la o revistă de sado-maso, trebuie să citești și să acumulezi cât mai multe informații. Combustibilul pe care funcționează creativitatea este informația. Trebuie să citești mult, orice.

R: Spune-mi cum arată o zi normală de joi pentru Răzvan.

Z: Mă trezesc dimineața la 7:15, îmi beau cafeaua împreună cu soția mea, mergem la sală, ne întoarcem și ne apucăm de muncă. Asta e tot. Nu e foarte complicat și ne simțim bine cu ceea ce facem.

R: Munca înseamnă și blog?

Z: Da. De când am luat acest lucru în serios, blog-ul este o parte din ceea ce înseamnă muncă. Mai nou și vlog-ul.

R: Aici am vrut să ajung! Povestește-mi puțin despre vlog.

Z: Nu cred că fac vlog, nu vreau să zic că sunt vlogger. Deocamdată, doar mă joc. Fac niște clip-uri pe care nu le editez, nu că mi-ar fi lene să editez, ci fiindcă mă deranjează cât de mult se controlează un conținut video. Dacă nu îți convine ceva, imediat dai cut, să nu te bâlbâi, să nu fii urât. E normal să ne dorim să fim cea mai bună versiune a noastră pe Internet, dar hai să vedem cum e să fii natural. Așa cum putem posta o poză de dimineață în care nu arătăm foarte bine, să încercăm să punem un video care ne arată pe noi așa cum suntem. De aici mi-a venit ideea să nu editez videoclipurile. Dau drumul la cameră, filmez două, trei minute, chiar dacă mă bâlbâi sau îmi mai scapă unele greșeli.

R: Toată lumea vorbește că trebuie să fii transparent. Mai ales la vlogging, se întâmplă destul de des să te mai bâlbâi. Asta e viața!

Z: Chiar asta e viața. Am spus lucrul acesta, viața nu are buton de edit.

R: Când ai spus asta?

Z: Când am filmat al zecelea clip, am încercat să dau o explicație la faptul că nu îmi editez videoclipurile. Chiar așa am pus și titlul: „Viața nu are buton de edit.” De ce trebuie să edităm tot ceea ce punem pe Internet? Totul trece printr-un filtru, fie că vorbim de poze sau de filtrele proprii. În cazul filmulețelor mele, mi-am propus să nu mai filtrez totul atât de mult.

R: Urmărești vloggeri din România?

Z: Da. Urmăresc vloggeri români, mai mult decât pe cei străini.

R: Pe cine urmărești?

Z: E o provocare să îți dau nume. Spre exemplu, mă uit la Marian Ionescu, la Mariciu.

R: Îl urmărești fiindcă sunteți prieteni?

Z: Poate avea și acest lucru o contribuție, dar nu neapărat. L-aș urmări și dacă nu ne-am cunoaște. În fiecare seară, înainte să ne culcăm, Alina îmi spune „Hai să ne uităm la Marian.” A devenit un obicei, acesta e ultimul lucru pe care îl facem înainte să dormim. Și nu pentru că ne face să adormim. Îl apreciez că nu a renunțat și a continuat să facă o treabă bună. Îl susțin cum pot, mai ales că știu cât e de greu. Eu mă mobilizez foarte greu pentru un clip de două minute în care doar dau play la cameră. Dar să faci acest lucru în fiecare zi, apoi să editezi, e destul de dificil. În cazul lui, cred că i-a intrat în sistem și nu se vede făcând altceva.

R: Un lucru bun e acela că are susținerea Georgianei, la fel cum tu ai susținerea Alinei. Sunt câțiva creatori de conținut, fie că vorbim de bloggeri, vloggeri, instagrammeri, podcasteri, care au pe cineva în spate să le ofere suport.

Z: Pentru mine e foarte important că am început acest lucru împreună. Nu mi-a spus niciodată că îmi petrec prea mult timp pe blog, fiindcă noi am pornit amândoi cu această muncă.

R: Am observat acest lucru și cred că e foarte fain.

Z: E important să ai pe ce cineva care te susține în orice aspect al vieții.

R: La fel s-a întâmplat și când mi-am propus să pornesc acest podcast. Prima persoană căreia i-am spus a fost Diana. Mi-am dorit să fac acest lucru pentru mine, apoi să văd dacă, într-adevăr, va avea impact și lumea va asculta. Îi povestesc Dianei cu ce persoane m-am întâlnit și mă simt încurajat de faptul că ea e mereu lângă mine.

Z: E suficient să ai acea unică persoană, care să știi că te încurajează necondiționat.

R: Spune-mi ce cărți citești.

Z: De specialitate nu am citit foarte multe. Acum mă pasionează genul SF. Mi se pare că e important pentru un om creativ să citească SF. Aici mă refer la copywriter. SF-ul te deschide la minte și îți antrenează imaginația. De acolo, îți poți lua foarte ușor combustibil pentru imaginație.

R: Cum alegi cărțile de SF?

Z: Din recomandări. Uneori mai văd un film, apoi vreau să citesc și cartea.

R: Game of Thrones?

Z: Am citit până la jumătatea celei de a doua cărți, și chiar dacă sunt foarte bine scrise, nu știu de ce nu am putut să le continui. Cred că e important să citești cărțile înainte de a te uita la serial. Dacă faci invers, acțiunea ți se poate părea puțin înceată.

R: Te uiți la Game of Thrones?

Z: Da!

R: Ești din categoria care se uită, să înțeleg. Eu sunt din categoria care nu se uită.

Z: Încă! Nu te pasionează subiectul?

R: Aș putea spune și acest lucru, însă am văzut un alt serial care mi-a plăcut mult mai mult, Designated Survivor, era varianta mai light a lui House of Cards.

Z: Game of Thrones va avea 7 sezoane, iar când va fi complet, îți recomand să te uiți.

R: De ce mi-l recomanzi cu atât de multă încredere?

Z: Eu pe toate le văd ca pe niște provocări, care mă ajută să îmi dezvolt personalitatea și să înțeleg anumite lucruri. Iau din orice serial câteva idei pentru a mă ajuta pe partea creativă. Fiecare persoană pe care o întâlnesc e o lecție, din fiecare carte am ceva de învățat, la fel din seriale sau din festivalurile la care particip. Sunt chestii care mă fac mai bun, mă ajută să mă autodepășesc.

R: Ai fost la Electric Castle.

Z: A fost prima mea experiență.

R: Și a mea!

Z: Foarte tare! A fost o sursă de inspirație să vezi atât de mulți oameni, atât de diferiți, dar atât de faini. Nu am văzut și nici nu am auzit cât am stat pe acolo vreo înjurătură sau o persoană care să arunce gunoiul pe jos. Mai erau, dar am fost surprins de cât de civilizată a fost lumea. Am văzut o mică Românie care mi-ar plăcea să existe și la nivel macro. Chiar dacă lumea a venit să se distreze, majoritatea s-au comportat foarte civilizat și au transmis mult vibe pozitiv. Mi-a insuflat multă inspirație. Apropo de Game of Thrones, ar trebui să te uiți pentru că te învață faptul că nimic nu e sigur în lumea asta. Astăzi poți să fii în vârf, iar mâine să îți taie cineva capul, metaforic vorbind.

R: Legat de festivaluri, Clujul se dezvoltă foarte bine pe zona culturală. Din ce am citit pe ClujLife, la Electric au participat în jur de 174 de mii de oameni. Putem să mergem mai departe de atât, la partea de Social Media. Spre exemplu, Snapchat-ul se luptă foarte mult astăzi să își câștige noi utilizatori.

Z: Eu zic că Snapchat se luptă foarte mult să supraviețuiască. A pornit ca un mega  fenomen și s-a pierdut pe drum.

R: S-a pierdut când Instagram a adus nou partea de stories.

Z: Nu se reduce numai la atât. Într-adevăr, Facebook și Instagram i-au copiat, dar cred că ei ofereau mai mult de atât. Ofereau o altă experiență, dar nu au reușit să treacă de cifrele Twitter, care duce aceeași luptă de supraviețuire. Îmi place foarte mult când apare un canal nou pe care credem că îl vor folosi toți tinerii, la fel cum s-a întâmplat cu Facebook. Din păcate, ei au testat și s-au întors la Facebook. În următorii 10 ani nu va reuși nimeni să întreacă Facebook.

R: Să ne întoarcem la ideea festivalurilor, să nu îmi uit ideea. Ar fi o mișcare bună din partea Snapchat să verifice toate festivalurile mari și să fie prezenți acolo. Cum a venit Lidl cu roata aceea mare, ei au avut și Snapchat la Cannes. Până la urmă, poți face același lucru și la festivaluri, ca oamenii să fie alături de tine.

Z: Să prinzi millennials. Dar, spune-mi dacă există o rețea care să coboare în offline la festivaluri.

R: Ar trebui să existe.

Z: Snapchat s-ar potrivi foarte bine pe Electric Castle. Nu știu dacă s-ar potrivi pe Untold, dar pe EC sigur. Le-ar trebui să aibă și un happening, un stand care să promoveze ceva, cum a fost cazul roții. Ei au multe idei pe care nu știu foarte bine cum să le promoveze. Spre exemplu, acea gamă de ochelari speciali concepuți pentru aplicație. Cum îi denumești în așa fel încât să atragi publicul?

R: Spectacles! Dar ce faci cu ei? Îi primești sau îi poți cumpăra de la stand-ul festivalului?

Z: Chiar am văzut într-un clip de la Electric Castle, o tipă care purta acești ochelari. Dar era una singură. În mod normal, acolo e publicul căruia cei de la Snapchat s-ar putea adresa, să fie early adopters. Mi se pare foarte tare să faci poză cu ochelarii și să o încarci direct pe o rețea de socializare. Mă mir cum de nu s-a gândit Facebook la așa ceva. Sau, cine știe? După ce au luat partea de stories, poate urmează și Facebooks lenses.

R: Facebook are o mare putere. Au implementat stories în Instagram și după o perioadă foarte scurtă, nici 6 luni, au început să obțină profit de pe urma acestui lucru, în timp ce Snapchat încă se chinuie să monetizeze cu câteva filtre. Ad stories au rupt, au dus totul la un alt nivel. Snapchat a venit, în schimb, cu link-uri. Le poți atașa la partea de stories, în timp ce pe Instagram ai această opțiune doar dacă te urmăresc peste 10.000 de oameni.

Z: Încă.

R: Instagram a făcut acest lucru pentru a stimula influencerii cu care lucrează foarte îndeaproape.

Z: Mi se pare că în continuare este cea mai frumoasă rețea de socializare. Eu eram un mare fan Twitter, îl evanghelizam, dar acum, din păcate, s-a stricat relația dintre noi. Intru doar la câteva zile, dau scroll, mi se pare că nu se întâmplă nimic. Sper că Instagram va continua să rămână un spațiu de exprimare diferit. Unii nu înțeleg această idee și transformă această rețea într-un fel de Facebook. Din punctul meu de vedere, selfie-urile nu își au locul aici.

R: Nici la stories?

Z: Ba da. Cred că tocmai de aceea au introdus partea de stories, să le ofere un spațiu de joacă celor care fac prea multe și creează prea mult content.

R: La stories ai un factor foarte mare de engagement cu urmăritorii tăi.

Z: Pe mine nu mă prinde. Mă obosește deja în câte locuri sunt obligat să creez content. Fac un anumit lucru și trebuie să stau să mă gândesc foarte bine unde să îl postez. Orice rețea sau opțiune nouă care apare, mi se pare un efort în plus de a crea content specific. Chiar dacă mi-ai spus înainte că partea de stories crește engagement-ul publicului, dar de ce e absolut necesar să postez și acolo? Mi se pare că avem prea multe zone unde să ne exprimăm și dorindu-ne să postăm pe toate, ne diluăm. Mai nou, stai să faci stories și pe Facebook și pe Instagram, eu nici măcar nu dau click pe ele. Ce m-ar determina să creez conținut și pe această zonă? Oricum, toată ziua stau pe Instagram sau pe Facebook, pe blog, pe Youtube. Mă obosește să încerc să abordez și partea de stories.

R: Dacă ești creator de conținut, în cazul nostru – un blogger, te folosești de celelalte rețele pentru a-i aduce pe oameni pe blog-ul tău. Tocmai de aceea, e important să postezi pe cât mai multe zone pentru a te asigura că îți atragi publicul.

Z: Eu îmi construiesc brand-ul unde cred de cuviință. Facebook e principalul loc. Instagram funcționează foarte bine pe partea vizuală. Resimt, totuși, o presiune. Toată lumea se folosește de stories și îmi e ciudă puțin că nu m-a prins și pe mine acest trend. Alina, în schimb, se descurcă mult mai bine pe partea aceasta, încă un beneficiu că suntem doi. Ea face tot timpul stories pentru „TVdece”. Încă un avantaj al faptului că suntem doi. Mă întreb cât de departe vom ajunge. Va trebui să creăm conținut pentru 10, 20 de canale? După cum spuneam, există o anumită presiune. Când ai reușit să ai propriul tău brand, lumea s-a obișnuit cu un anumit tip de conținut, iar tu ai datoria să îl menții la un anumit nivel. Dacă mergi pe o abordare haioasă, nu poți să fii amuzant în fiecare zi. Atunci, tu pui presiune pe tine. Trebuie să postezi o poză amuzantă, la fel un Insta story, iar apoi mai vine și Facebook story. Nu ai cum să faci asta în fiecare zi. Mi-ar plăcea să întâlnesc o astfel de persoană, care e zeul umorului, și să o întreb cât de mult muncește.

R: Eu cred că acel om are o întreagă echipă în spate.

Z: Dacă e la un anumit nivel, da. Dar chiar și cu o echipă în spate, nu ai cum să fii haios în fiecare zi. Vorbesc foarte serios! Până la urmă, echipa aceea tot cu tine trebuie să lucreze.

R: Tocmai despre acest lucru a scris Andrei Cismaru. Am citit la el pe blog că noi trebuie să testăm mereu lucrurile noi care ies pe piață. Însă, până când le tot testăm?

Z: El vorbește din perspectiva companiilor. Nu e neapărat ca un brand să se arunce pe ceva ce a ieșit de curând pe piață doar fiindcă e nou. Nu trebuie să faci o campanie nouă pe Snapchat pentru că toată lumea folosește destul de des acest canal. De ce, se pupă cu valorile mele? E nevoie să vezi dacă rețeaua reprezintă valorile tale. Obiectivele pe care le ai contează cel mai mult. Coca-Cola își permite aroganțe de genul „prima campanie realizată pe Snapchat în România,” însă ei lucrează foarte mult pe partea de awareness. Dar dacă ești un brand de pateu, spre exemplu, nu văd rostul să faci o campanie pe Snapchat. Millennials nu cumpără pateu.

R: Ai fi surprins! Studenții cumpără pateu. Mie îmi place pateul. Și teoretic, noi suntem millennials.

Z: Nu noi, aceștia care vin după noi sunt millennials.

R: Revenind la articolul lui Andrei, el se întreba de ce trebuie să testăm atât de mult. Brand-urile imită acest concept. Cum s-a lansat ceva nou, cum intră și ele pe acel canal. Eu susțin o astfel de idee, dar trebuie să vezi dacă se potrivește cu brand-ul tău și dacă ai audiență. Într-adevăr, nu ai de unde să știi până nu testezi. După o lună, două, poți să tragi o linie și să urmărești rezultatele. Dacă sunt mulțumitoare, angajezi câțiva oameni care să lucreze strict pe acea zonă. Nu sunt de acord să testezi un timp, iar apoi să nu mai aduci nimic nou. Nici măcar nu declari că nu funcționează pentru tine, sau să închizi contul.

Z: Exact. Trebuie să aibă o finalitate.

R: Asta e o teorie de a mea – că cele mai faine brand-uri de pe Instagram nu se comportă ca niște brand-uri, ci total diferit. Acesta e cazul unui bucătar turc, cel cu sarea, ce postează conținut și toată lumea se miră de ceea ce face. El e însuși e un brand, dar nu se comportă ca atare. Omul acesta e transparent, apropo de ce vorbeam. Sună ca un clișeu din zona marketing-ului, dar e nevoie să testezi pentru a vedea care e rețeaua unde te poți dezvolta cel mai bine.

Z: Poți foarte bine să abordezi zona storytelling-ului.

R: Să vinzi prin storytelling. Spune-mi cum poți face acest lucru.

Z: Poveștile au vândut tot timpul. Și aici mă refer la un mesaj de brand transformat într-o emoție. Emoțiile sunt cele care vând, fie că sunt negative sau pozitive. Nu înțeleg foarte bine acest concept. Eu cred că se face storytelling încă de la începutul publicității, tot timpul s-a făcut. Numai că acum a trebuit să primească un nume. Toate campaniile mari, celebre, au un text care a generat emoție și care a dus la vânzare. Storytelling se face de 100 de ani. Dacă părăsim zona publicității, se face de mii de ani. Însă, acum ne place să spunem că ”e foarte important să mergem pe partea de storytelling… pentru millennials.”

R: Hahahaha. Ar trebui făcut un site care să fie tot timpul actualizat, cu termenii noi din marketing. Să știm ce înseamnă storytelling, ce înseamnă millennials.

Z: Îmi vine greu să cred că nu există.

R: În România nu cred că există. Dacă o să facă cineva acest lucru după ce ne ascultă podcast-ul, promit că eu o să îl promovez. Un dicționar online.

Z: Da, dar să nu ofere doar cu o simplă definiție, ci o întreagă explicație. Să știi de unde a pornit trend-ul, ce înseamnă, ce presupune, câteva exemple. Ar fi interesant ca un brand să își asume această parte de educare.

R: Apropo de asta, vreau să vorbim despre educare. Voi m-ați educat pe mine în ceea ce privește blogging-ul.

Z: Ei nu, noi doar ți-am dat niște sfaturi. Și nici nu știam dacă eram în postura să facem asta, dar am văzut că ai potențial și am dorit să te susținem. Mai ales că numai ce te-ai mutat în Cluj și nu știai foarte bine de unde să începi. Am vrut să fim niște ardeleni de treabă și să te ajutăm.

R: Țin minte când am intrat în BT Cafe, unde ne-am întâlnit cu diverși bloggeri, iar prima persoană care m-a întâmpinat a fost Alina. Mi-a arătat unde trebuie să stau și nu am mai comentat nimic – ”Am înțeles, să trăiți.”

Z: Acesta e farmecul moroșencei!

R: Voi ați educat publicul și piața prin intermediul evenimentelor pe care le-ați făcut. Ați vorbit cu brand-uri prin conferințe, ați adus oameni care să vorbească, ați scris articole pe zona de educare care, deși au fost umoristice, au punctat foarte bine ideea. Văd astăzi, în online, că sunt prea puțini care se axează pe partea de educare teoretică, ci mai multe pe cea faptică, bazată pe experiența personală. Ce părere ai despre acest lucru?

Z: Fiecare are strategia lui de dezvoltare. Eu cred că vine un moment în care te gândești la ce vei lăsa în urmă. Atunci intervine asumarea educării. Sună pretențios să spui că educi. Mai bine – împărtășești experiențe. Dacă iese ceva din ce fac eu, care poate să ajute și pe altcineva, mă bucur foarte mult. Nu mă consider un specialist, dar îmi pare bine când cineva poate să învețe din experiențele mele. Tu te întrebi de ce nu fac unii educare?

R: Da.

Z: În ziua de azi, e prea multă încrâncenare și nu mai intri pe Internet cu aceeași plăcere. De aici, nu se poate naște nimic bun. Oamenii sunt prea nervoși și nu mai folosesc Internetul pentru distracție, să râdem, să ne amuzăm. Tocmai de aceea am abordat zona de divertisment, să nu uităm să râdem. Însă, lumea cam uită, e tot mai multă gâlceavă. Cum ai putea, într-o astfel de situație, să îți expui experiențele pozitive ,din care poți învăța ceva? Toată lumea se ceartă și reduce frumusețea acestui mediu.

R: Să nu ducem discuția într-o zonă gri. Mă întreb cum o să arate „TVdece” în 30, 40 de ani.

Z: Îmi doresc să fie un lucru pe care i-l pot arăta copilului meu și să nu-mi fie rușine cu mine. Dacă mă gândesc la niște texte din trecut, nu sunt mândru de toate. Însă vreau să-i pot spune – ”Asta a făcut tati.”

R: Citește tot, temă de vacanță. ”Pot să ies afară, tata?”, ”Câte texte ai citit?”, ”10”, ”Mai bagă 20, apoi ieși afară.”

Z: Sunt curios cum va fi. Într-un final, cine te oprește să faci blogging sau vlogging la 50, 60 de ani? Prin conținutul pe care îl postăm, noi lăsăm mult mai mult în urma noastră decât putea să lase un om acum 100 de ani. O să lăsăm tone de conținut în urma noastră. Nu știu dacă e neapărat de bine, sau de rău.

R: De ce să nu fie bine?

Z: No, e bine, e bine.

R: O ultimă întrebare. Dacă ar trebui să faci doar un singur fel de conținut, care ar fi acela?

Z: Blogging.

R: Eram sigur că vei spune asta.

Z: Îmi place această zonă prea mult și nu cred ca o să dispară vreodată, deși gurile rele vorbesc de un sfârșit al blogging-ului. Cuvântul scris nu o să moară niciodată.

R: Dar de ce să se ducă bloging-ul? Pentru a dispărea, trebuie să fie înlocuit de ceva anume.

Z: Facebook e o amenințare foarte mare, dar nu cred că un om care e conștient că își dorește ceva al lui se va muta pe o astfel de rețea. Sunt două idei în contrast: să fii la mâna cuiva versus să fii la mâna ta. De cuvântul scris te vei putea bucura în orice context. Nici video-ul nu îl vad ca pe o amenințare, căci nu te poți uita la un filmuleț dacă ești la o înmormântare sau la o ședință. Nu poți să stai cu căștile în urechi în astfel de situații. Un text merge mai ușor și poți transmite mult mai bine emoțiile, e mai profund, mai emoțional.

Z: Așa este. Am citit azi un articol la care am râs atât de mult, de al lui Gaben, cu liftul. Răzvan, îți mulțumesc frumos pentru timpul acordat. A fost o plăcere să vorbesc din nou cu tine. Îți doresc o zi frumoasă în continuare.

Z: Mulțumesc și eu! Chiar a fost o discuție faină, sper să asculte lumea.

R: Măcar o persoană. Pe voi vă invit să lăsați un comentariu. Așa se face la podcast. Trebuie să ceri – un review, un comment.

Z: Peste tot se cere. Nu sunt de acord cu așa ceva. Lasă-l pe om să decidă el. Suntem înfometați după cifre, cât mai multe like-uri, cât mai multe review-uri.

R: Nu cred că îl convingi prea tare pe un om să îți lase un review dacă îi ceri tot timpul acest lucru.

Z: Mai bine îl lași să facă după cum dorește.

R: Faceți ce vreți voi, dar faceți să fie bine.

Z: Exact!